Cauza C‑291/16

Schweppes SA

împotriva

Red Paralela SL
și
Red Paralela BCN SL

(cerere de decizie preliminară
formulată de Juzgado de lo Mercantil no 8 de Barcelona)

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Mărci – Directiva 2008/95/CE – Articolul 7 alineatul (1) – Epuizarea drepturilor conferite de o marcă – Mărci paralele – Cesiunea mărcilor pentru o parte a teritoriului Spațiului Economic European (SEE) – Strategie comercială care favorizează în mod deliberat imaginea unei mărci globale și unice după cesiune – Titulari independenți care au raporturi comerciale și economice strânse”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 decembrie 2017

1. Întrebări preliminare–Competența Curții–Limite–Competența instanței naționale–Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății–Necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența întrebărilor adresate–Apreciere de către instanța națională

   (art. 267 TFUE)

2. Întrebări preliminare–Competența Curții–Limite–Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util–Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal–Lipsa competenței Curții

   (art. 267 TFUE)

3. Apropierea legislațiilor–Mărci–Directiva 2008/95–Epuizarea drepturilor conferite de o marcă–Cesiunea unei mărci către un terț limitată la o parte a teritoriului Spațiului Economic European–Opoziție a titularului mărcii într‑un stat membru față de importul de produse identice care poartă aceeași marcă provenind din alt stat membru–Inadmisibilitate–Condiții

   [art. 36 TFUE; Directiva 2008/95 a Consiliului, art. 7 alin. (1)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 21 și 23)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 24)

3.  Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, citit în lumina articolului 36 TFUE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca titularul unei mărci naționale să se împotrivească importului de produse identice care poartă aceeași marcă care provin dintr‑un alt stat membru unde această marcă, aparținând inițial aceluiași titular, este deținută în prezent de un terț care a dobândit drepturile asupra ei prin cesiune, atunci când, după această cesiune,

   –

   titularul, singur sau dispunând de o strategie de marcă coordonată cu acest terț, a continuat să promoveze în mod activ și deliberat o imagine de marcă unică și globală, creând sau întărind astfel față de publicul relevant o confuzie privind originea comercială a produselor care poartă această marcă,

   sau

   –

   există legături economice între titular și terțul menționat, în sensul că își coordonează politicile comerciale sau se pun de acord pentru a controla împreună utilizarea mărcilor menționate, astfel încât să aibă posibilitatea să stabilească direct sau indirect produsele cărora li se aplică marca și să controleze calitatea acestora.

   Printr‑un astfel de comportament, care are ca efect faptul că marca titularului nu își mai îndeplinește funcția esențială în mod independent în cadrul teritorial care îi este propriu, însuși titularul a adus atingere acestei funcții sau chiar a denaturat‑o. În consecință, acesta nu poate invoca menținerea funcției respective pentru a se opune importului produselor identice care poartă aceeași marcă ce provin dintr‑un alt stat membru în care această marcă este deținută de acel terț.

   (a se vedea punctele 40 și 55 și dispozitivul)