Cauza C‑270/16

Carlos Enrique Ruiz Conejero

împotriva

Ferroser Servicios Auxiliares SA
și
Ministerio Fiscal

(Cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Social no 1 de Cuenca)

„Trimitere preliminară – Politică socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) – Interzicerea discriminării pe motive de handicap – Legislație națională care autorizează, în anumite condiții, concedierea unui lucrător din cauza absențelor intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate – Absențe ale lucrătorului cauzate de boli imputabile handicapului său – Diferență de tratament pe motive de handicap – Discriminare indirectă – Justificare – Combaterea absenteismului la locul de muncă – Caracter adecvat – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 18 ianuarie 2018

1. Politică socială–Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă–Directiva 2000/78–Interzicerea discriminării pe motive de handicap–Noțiunea de handicap–Obezitatea unui lucrător care nu poate sau nu poate decât într‑o măsură limitată să își exercite activitatea pentru o perioadă îndelungată–Includere

   (Directiva 2000/78 a Consiliului)

2. Politică socială–Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă–Directiva 2000/78–Interzicerea discriminării pe motive de handicap–Reglementare națională care autorizează, în anumite condiții, concedierea unui lucrător din cauza absențelor intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate–Absențe ale lucrătorului cauzate de boli imputabile handicapului său–Inadmisibilitate–Excepție–Urmărirea obiectivului de combatere a absenteismului–Respectarea principiului proporționalității–Apreciere de către instanța națională

   [Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (b) punctul (i)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 28-30)

2.  Articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că un angajator poate concedia un lucrător pentru motivul unor absențe intermitente de la locul de muncă, chiar și justificate, în situația în care aceste absențe sunt consecința unor boli imputabile handicapului de care suferă acest lucrător, cu excepția cazului în care această reglementare, urmărind totodată obiectivul legitim de combatere a absenteismului, nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

   În această privință, trebuie să se constate că un lucrător cu handicap este, în principiu, mai expus riscului de a i se aplica articolul 52 litera d) din Statutul lucrătorilor decât un lucrător fără handicap. Astfel, în comparație cu lucrătorul fără handicap, un lucrător cu handicap este expus riscului suplimentar de a fi absent din cauza unei boli legate de handicapul său. El este astfel expus unui risc ridicat de a cumula zilele de absență pe motiv de boală și, prin urmare, de a atinge limitele prevăzute la articolul 52 litera d) din Statutul lucrătorilor. Rezultă, așadar, că regula prevăzută la această dispoziție poate dezavantaja lucrătorii cu handicap și poate determina astfel o diferență de tratament întemeiată indirect pe handicap, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 aprilie 2013, HK Danmark,C‑335/11 și C‑337/11, EU:C:2013:222, punctul 76).

   În speță, trebuie să se considere că combaterea absenteismului la locul de muncă poate fi recunoscută drept un obiectiv legitim, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78, întrucât este vorba despre o măsură care intră în sfera politicii ocupării forței de muncă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 aprilie 2013, HK Danmark,C‑335/11 și C‑337/11, EU:C:2013:222, punctul 82).

   Trebuie să se verifice însă dacă mijloacele puse în aplicare de reglementarea națională pentru a realiza acest obiectiv sunt adecvate și dacă nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

   (a se vedea punctele 39, 44, 45 și 57 și dispozitivul)