Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62016CJ0254

    Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 6 iulie 2017.
    Glencore Agriculture Hungary Kft. împotriva Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság.
    Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 183 – Principiul neutralității fiscale – Deducerea taxei achitate în amonte – Rambursarea excedentului de TVA – Procedură de control – Amendă aplicată persoanei impozabile în cursul unei astfel de proceduri – Prelungirea termenului de rambursare – Excludere de la plată a dobânzilor de întârziere.
    Cauza C-254/16.

    Court reports – general

    Cauza C‑254/16

    Glencore Agriculture Hungary Kft.

    împotriva

    Nemzeti Adó- és Vámhivatal Fellebbviteli Igazgatóság

    (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

    „Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 183 – Principiul neutralității fiscale – Deducerea taxei achitate în amonte – Rambursarea excedentului de TVA – Procedură de control – Amendă aplicată persoanei impozabile în cursul unei astfel de proceduri – Prelungirea termenului de rambursare – Excludere de la plată a dobânzilor de întârziere”

    Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 6 iulie 2017

    Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Restituirea excedentului – Respectarea principiului neutralității fiscale – Reglementare națională care prevede o amânare a datei de rambursare a excedentului menționat în cadrul unei proceduri de control fiscal prin care este aplicată o amendă persoanei impozabile pentru lipsă de cooperare – Refuzul de a plăti dobânzi de întârziere, chiar și în caz de durată excesivă a procedurii menționate – Inadmisibilitate

    (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 183)

    Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia, în cazul în care o procedură de control fiscal este inițiată de administrație și o amendă este aplicată unei persoane impozabile pentru lipsă de cooperare, rambursarea excedentului taxei pe valoarea adăugată poate fi amânată până la predarea către respectiva persoană impozabilă a procesului‑verbal privind controlul în cauză și plata unor dobânzi de întârziere poate fi refuzată chiar și atunci când durata procedurii de control fiscal este excesivă și nu poate fi imputată în totalitate comportamentului persoanei impozabile.

    Atunci când rambursarea în favoarea persoanei impozabile a excedentului de TVA intervine după trecerea unui termen rezonabil, principiul neutralității sistemului fiscal al TVA‑ului impune ca pierderile financiare astfel generate în detrimentul persoanei impozabile prin indisponibilizarea sumelor în cauză să fie compensate prin plata unor dobânzi de întârziere (Hotărârea din 24 octombrie 2013, Rafinăria Steaua Română,C‑431/12, EU:C:2013:686, punctul 23).

    Întrucât instanța de trimitere solicită să se stabilească, în această privință, care sunt implicațiile comportamentului persoanei impozabile a cărei lipsă de diligență cu ocazia procedurii de control fiscal a fost sancționată prin aplicarea unor amenzi, trebuie arătat că este cert, după cum susține guvernul maghiar, că nu poate fi admisă o situație în care o persoană impozabilă care, refuzând să colaboreze cu administrația fiscală și împiedicând astfel derularea procedurii de control, a cauzat întârzierea rambursării unui excedent de TVA să poată solicita plata de dobânzi pentru această întârziere.

    Cu toate acestea, nu se poate considera că este compatibilă cu exigențele care rezultă din principiul neutralității fiscale reglementarea sau practica națională în temeiul căreia simplul fapt că persoana impozabilă a fost obligată la plata unei amenzi ca sancțiune pentru lipsa sa de diligență cu ocazia controlului fiscal la care a fost supusă permite administrației fiscale să prelungească acest control pe o perioadă care nu este justificată de această lipsă de diligență, fără să trebuiască să îi plătească acesteia dobânzi de întârziere.

    Prin urmare, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, pentru a stabili dacă sunt datorate dobânzi de întârziere și, după caz, data nașterii dreptului la acele dobânzi, trebuie să se evalueze partea din durata procedurii de control fiscal care poate fi imputată comportamentului persoanei impozabile.

    (a se vedea punctele 22, 26-28 și 36 și dispozitivul)

    Top