Cauza C‑233/16

Asociación Nacional de Grandes Empresas de Distribución (ANGED)

împotriva

Generalitat de Catalunya

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo)

„Trimitere preliminară – Impozit regional pe marile centre comerciale – Libertatea de stabilire – Protecția mediului și amenajarea teritoriului – Ajutor de stat – Măsură selectivă – Scrisoare a Comisiei de informare în legătură cu clasarea unei plângeri – Ajutor existent”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 aprilie 2018

1. Libertatea de stabilire–Legislație fiscală–Impozit pe profit–Reglementare națională referitoare la un impozit regional pe marile centre comerciale–Admisibilitate

   (art. 49 TFUE și 54 TFUE)

2. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Caracterul selectiv al măsurii–Derogare de la sistemul fiscal general–Justificare întemeiată pe natura și pe structura sistemului–Criterii de apreciere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

3. Ajutoare acordate de state–Ajutoare existente și ajutoare noi–Calificare drept ajutor existent–Criterii–Ajutor rezultat din scutirile și din reducerile unui impozit pe marile centre comerciale–Excludere

   [art. 108 alin. (1) și (3) TFUE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 1 lit. (b) punctele (ii), (iv) și (v) și lit. (d) și art. 15 alin. (2)]

1.  Articolele 49 și 54 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unui impozit pe marile centre comerciale precum cel în discuție în litigiile principale.

   În cauza principală, legislația în discuție stabilește un criteriu referitor la suprafața de vânzare a centrului care nu creează nicio discriminare directă. Nici din elementele prezentate Curții nu reiese că acest criteriu defavorizează, în majoritatea cazurilor, resortisanți ai altor state membre sau societăți care au sediul în alte state membre.

   (a se vedea punctele 32, 33 și 35 și dispozitiv 1)

2.  Nu constituie un ajutor de stat, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, un impozit precum cel în discuție în litigiul principal, aplicat marilor centre comerciale în principal în funcție de suprafața lor de vânzare, în măsura în care sunt scutite de acesta centrele a căror suprafață de vânzare este mai mică de 2500 m2. Un astfel de impozit nu constituie nici un ajutor de stat, în sensul acestei dispoziții, în măsura în care sunt scutite de acesta centrele a căror activitate este consacrată grădinăritului, vânzării de autovehicule, de materiale de construcții, de mașini‑unelte și de piese pentru echipamente industriale, nici în măsura în care acesta face ca centrele a căror activitate constă în vânzarea de mobilier, de articole sanitare, de uși și de ferestre, precum și de articole de bricolaj să beneficieze de o reducere de 60 % a bazei de impozitare, din moment ce aceste centre nu cauzează daune mediului și amenajării teritoriului la fel de mari ca celelalte, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere. În schimb, un astfel de impozit constituie un ajutor de stat, în sensul aceleiași dispoziții, prin faptul că sunt scutite de acesta marile centre comerciale colective a căror suprafață de vânzare este egală sau mai mare de 2500 m2.

   (a se vedea punctele 67 și 68 și dispozitiv 2)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 72-74, 81-83 și 86 și dispozitiv 3)