Cauza C‑189/16

Boguslawa Zaniewicz‑Dybeck

împotriva

Pensionsmyndigheten

(cerere de decizie preliminară formulată de Högsta förvaltningsdomstolen)

„Trimitere preliminară – Securitatea socială a lucrătorilor migranți – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 46 alineatul (2) – Articolul 47 alineatul (1) litera (d) – Articolul 50 – Pensie garantată – Prestație minimă – Calcularea drepturilor la pensie”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 7 decembrie 2017

1. Securitate socială–Lucrători migranți–Asigurare pentru limită de vârstă și deces–Calculul pensiei pentru limită de vârstă–Prestație minimă–Calcul conform dispozițiilor articolului 50 din Regulamentul nr. 1408/71 coroborate cu cele ale legislației naționale, fără a aplica dispozițiile naționale referitoare la calculul prorata–Neaplicarea articolului 46 alineatul (2) și a articolului 47 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat

   [Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 46 alin. (2), art. 47 alin. (1) lit. (d) și art. 50]

2. Securitate socială–Lucrători migranți–Asigurare pentru limită de vârstă și deces–Supliment de pensie–Garantarea unui venit minim–Prestație minimă–Legislație a unui stat membru care prevede obligația pentru instituția competentă de a ține seama, la calcularea prestației menționate, de ansamblul pensiilor pentru limită de vârstă primite de persoana interesată din partea unuia sau mai multor state membre–Admisibilitate

   (Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 50)

1.  Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998, trebuie interpretat în sensul că, la calcularea de către instituția competentă dintr‑un stat membru a unei prestații minime precum pensia garantată în discuție în litigiul principal, nu trebuie să se aplice articolul 46 alineatul (2) și nici articolul 47 alineatul (1) litera (d) din regulamentul menționat. O astfel de prestație trebuie să fie calculată potrivit dispozițiilor articolului 50 din același regulament coroborate cu cele ale legislației naționale, fără a aplica însă dispozițiile naționale, precum cele în discuție în litigiul principal, referitoare la calculul prorata.

   Astfel cum a observat avocatul general la punctul 47 din concluzii, în măsura în care Regulamentul nr. 1408/71 nu impune ca statele membre să prevadă prestații minime și nu orice legislație națională cuprinde, așadar, în mod necesar acest tip de prestație, articolul 46 alineatul (2) din acest regulament nu ar putea impune norme specifice și detaliate pentru calcularea unei astfel de prestații.

   În consecință, dreptul de a primi o prestație minimă precum pensia garantată în discuție în litigiul principal trebuie să fie evaluat nu pe baza articolului 46 alineatul (2) sau a articolului 47 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1408/71, ci în conformitate cu normele specifice prevăzute la articolul 50 din acest regulament și de legislația națională relevantă.

   (a se vedea punctele 47, 48 și 52 și dispozitiv 1)

2.  Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul nr. 118/97, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1606/98, în special articolul 50 din regulamentul menționat, trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care prevede că, la calcularea unei prestații minime precum pensia garantată în discuție în litigiul principal, instituția competentă trebuie să țină seama de ansamblul pensiilor pentru limită de vârstă pe care persoana interesată le primește în mod efectiv din partea unuia sau mai multor alte state membre.

   Trebuie amintit în această privință că, potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 are în vedere situațiile în care carierele lucrătorului în temeiul legislației statelor căreia i s‑a supus au fost relativ scurte, astfel încât cuantumul total al prestațiilor datorate de aceste state nu atinge un nivel de viață rezonabil (Hotărârea din 30 noiembrie 1977, Torri,64/77, EU:C:1977:197, punctul 5, și Hotărârea din 17 decembrie 1981, Browning,22/81, EU:C:1981:316, punctul 12).

   Pentru a remedia această situație, articolul 50 menționat prevede că, atunci când legislația statului în care are reședința prevede o prestație minimă, prestația datorată de acest stat va fi majorată cu un supliment egal cu diferența dintre totalul prestațiilor datorate de diferitele state, a căror legislație i s‑a aplicat lucrătorului, și această prestație minimă (Hotărârea din 30 noiembrie 1977, Torri,64/77, EU:C:1977:197, punctul 6).

   Prin urmare, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 59 din concluzii, la calcularea drepturilor la o prestație minimă precum pensia garantată în discuție în litigiul principal, articolul 50 din Regulamentul nr. 1408/71 prevede în mod specific luarea în considerare a cuantumului efectiv al pensiilor pentru limită de vârstă pe care persoana interesată le primește din partea altui stat membru.

   (a se vedea punctele 57-60 și dispozitiv 2)