Cauza C‑180/16 P

Toshiba Corp.

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Concurență – Înțelegeri – Piața proiectelor referitoare la instalații de comutație cu izolație în gaz – Decizie adoptată de Comisia Europeană în urma anulării în parte a deciziei inițiale de către Tribunalul Uniunii Europene – Modificarea amenzilor – Dreptul la apărare – Lipsa adoptării unei noi comunicări privind obiecțiunile – Egalitate de tratament – Întreprindere comună – Calculul cuantumului de plecare – Gradul de contribuție la încălcare – Autoritate de lucru judecat

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 6 iulie 2017

1. Concurență–Procedură administrativă–Respectarea dreptului la apărare–Comunicarea privind obiecţiunile–Anulare în parte a unei decizii de impunere a unei amenzi–Adoptarea unei decizii de modificare a deciziei anulate în parte fără o nouă comunicare privind obiecțiunile–Admisibilitate–Condiții–Trimitere, printr‑o scrisoare privind situația de fapt, a unor precizări cu privire la noile elemente ale metodei de stabilire a cuantumului modificat al amenzii–Admisibilitate

   (art. 81 CE; Acordul privind SEE, art. 53)

2. Recurs–Motive–Motivare a unei hotărâri viciată de o încălcare a dreptului Uniunii–Dispozitiv întemeiat pentru alte motive de drept

3. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Stabilirea cuantumului de bază–Stabilirea valorii vânzărilor–Respectarea principiului egalităţii de tratament–Activități ale anumitor participanți la o înțelegere exercitate de o societate comună în anul de referință–Adaptarea metodei de atribuire și de repartizare a cuantumului de plecare–Admisibilitate

   (art. 81 CE; Acordul privind SEE, art. 53)

4. Recurs–Motive–Repunere în discuție a unor elemente examinate într‑o hotărâre anterioară a Tribunalului și necontestate în recursul introdus împotriva hotărârii menționate de același recurent–Admisibilitate

   (Regulamentul de procedură al Curții, art. 169)

5. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Individualizare în funcție de gravitatea relativă a contribuției fiecăreia dintre întreprinderile incriminate–Încălcare unică și continuă–Participarea unei întreprinderi la o înțelegere sub forma unei omisiuni de a acționa–Respectarea principiului egalităţii de tratament–Apreciere

   (art. 81 CE; Acordul privind SEE, art. 53)

1.  În cazul în care Comisia adoptă, în urma anulării în parte a unei decizii de impunere a unei amenzi pentru încălcarea articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind Spațiul Economic European, o decizie de modificare a deciziei inițiale, prin care se impune întreprinderii în cauză un cuantum diferit al amenzii, conținutul comunicării privind obiecțiunile adresate acestei întreprinderi în vederea adoptării deciziei inițiale poate fi luat în considerare pentru a verifica respectarea dreptului la apărare al întreprinderii menționate în procedura care a condus la adoptarea deciziei de modificare, în măsura în care anularea în parte a deciziei inițiale nu a avut incidență asupra validității comunicării inițiale privind obiecțiunile.

   Astfel, anularea unui act al Uniunii nu afectează în mod obligatoriu actele pregătitoare ale acestuia, deoarece procedura având ca obiect înlocuirea unui asemenea act poate fi reluată, în principiu, exact din punctul în care a apărut nelegalitatea. Anularea actului nu afectează, în principiu, validitatea măsurilor pregătitoare ale acestuia, anterioare etapei în care acest viciu a fost constatat. Dacă se constată că anularea nu afectează validitatea actelor de procedură anterioare, Comisia nu este obligată, numai din cauza acestei anulări, să adreseze o nouă comunicare privind obiecțiunile întreprinderilor în cauză.

   Pe de altă parte, deși Comisia, prin trimiterea scrisorii privind situația de fapt, a înțeles să furnizeze întreprinderii în cauză precizări cu privire la noile elemente ale metodei de stabilire a cuantumului amenzii sale, care considera că se impun ca urmare a anulării în parte a deciziei inițiale, și deși este cert că întreprinderea în cauză a putut să se exprime, atât în scris, cât și în cursul unei reuniuni, cu privire la aceste elemente, nu este mai puțin adevărat că, prin natura lor, aceste elemente nu trebuiau să facă obiectul unei noi comunicări privind obiecțiunile.

   (a se vedea punctele 23, 24, 28 și 34)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 31)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 51-53)

4.  Examinând, în cadrul unei acțiuni în anularea unei decizii de modificare adoptate de Comisie în urma anulării în parte a deciziei inițiale de impunere a unei amenzi, elemente care au făcut deja obiectul unei examinări specifice în hotărârea sa anterioară de anulare în parte, Tribunalul nu încalcă, în speță, autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea anterioară menționată, chiar dacă întreprinderea în cauză nu contestase aceste elemente în cadrul recursului său împotriva acestei hotărâri.

   Astfel, conform articolului 169 din Regulamentul de procedură al Curții, pe calea recursului, se poate cere anularea, în tot sau în parte, a deciziei Tribunalului, astfel cum figurează în dispozitivul hotărârii atacate. În consecință, în cadrul recursului său împotriva hotărârii anterioare de anulare în parte, întreprinderea în cauză nu putea contesta motivele în discuție din această hotărâre fără să repună în discuție dispozitivul acesteia, în măsura în care, prin intermediul acestuia, Tribunalul anulase amenda care i‑a fost aplicată. Or, nu se poate reproșa întreprinderii în cauză că nu a contestat motivele respective în cadrul recursului în fața Curții. Nimeni nu poate fi, astfel, constrâns să acționeze împotriva propriilor interese, în scopul protecției drepturilor sale procedurale, din care face parte și dreptul de a formula recurs în fața Curții.

   (a se vedea punctele 75-80)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 81-84)