Cauza C‑131/16

Archus sp. z o.o.

și

Gama Jacek Lipik

împotriva

Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S.A.

(cerere de decizie preliminară formulată de Krajowa Izba Odwoławcza)

„Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2004/17/CE – Principii de atribuire a contractelor – Articolul 10 – Principiul egalității de tratament a ofertanților – Obligația entităților contractante de a le solicita ofertanților să își modifice sau să își completeze oferta – Dreptul entității contractante de a reține garanția bancară în caz de refuz – Directiva 92/13/CEE – Articolul 1 alineatul (3) – Proceduri privind căile de atac – Decizie de atribuire a unui contract de achiziții publice – Excludere a unui ofertant – Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 11 mai 2017

1. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale–Directiva 2004/17–Atribuirea contractelor–Principiile egalității de tratament al ofertanților și transparenței–Domeniu de aplicare–Posibilitatea autorității contractante de a solicita unui ofertant să clarifice o ofertă sau să îndrepte o eroare materială vădită din aceasta–Condiții

   (Directiva 2004/17 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10)

2. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicaţiilor–Directiva 92/13–Obligația statelor membre de a prevedea o cale de atac–Acces la căile de atac–Decizii simultane ale autorității contractante de respingere a ofertei unuia dintre ofertanți și de atribuire a contractului în favoarea celuilalt ofertant–Interes legitim al ofertantului respins de a obține, în cadrul unei căi de atac împotriva celor două decizii, excluderea ofertei celuilalt ofertant în vederea inițierii unei noi proceduri de atribuire a contractului

   [Directiva 92/13 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, art. (1) alin. (3) și art. 2a]

1.  Principiul egalității de tratament al operatorilor economici, enunțat la articolul 10 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, autoritatea contractantă să îi solicite unui ofertant să furnizeze declarațiile sau documentele a căror comunicare era impusă prin caietul de sarcini și care nu au fost comunicate în termenul stabilit pentru depunerea ofertelor. În schimb, acest articol nu se opune ca autoritatea contractantă să îi solicite unui ofertant să clarifice o ofertă sau să îndrepte o eroare materială vădită pe care ar conține‑o aceasta, cu condiția însă ca o asemenea solicitare să fie adresată oricărui ofertant care se află în aceeași situație, ca toți ofertanții să fie tratați în mod egal și loial și ca această clarificare sau această îndreptare să nu poată fi asimilată depunerii unei noi oferte, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

   (a se vedea punctul 39 și dispozitiv 1)

2.  Directiva 92/13/CE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007, trebuie să fie interpretată în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în cauza principală – în care, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, au fost prezentate două oferte, iar autoritatea contractantă a adoptat două decizii simultane, de respingere a ofertei unuia dintre ofertanți și, respectiv, de atribuire a contractului în favoarea celuilalt –, ofertantul exclus, care formulează o cale de atac împotriva acestor două decizii, trebuie să poată solicita excluderea ofertei ofertantului câștigător, astfel încât noțiunea „un anumit contract” în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 92/13, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66, poate viza, dacă este cazul, eventuala inițiere a unei noi proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice.

   Astfel, în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice în care au fost depuse două oferte și în care autoritatea contractantă a adoptat două decizii simultane, de respingere a ofertei unuia dintre ofertanți și, respectiv, de atribuire a contractului în favoarea celuilalt, instanța de trimitere este sesizată de ofertantul respins cu o cale de atac îndreptată împotriva acestor două decizii. În cadrul acestei căi de atac, ofertantul respins invocă excluderea ofertei ofertantului câștigător pentru lipsa conformității acesteia cu specificațiile caietului de sarcini.

   Într‑o asemenea situație, ofertantului care a introdus calea de atac trebuie să i se recunoască un interes legitim în excluderea ofertei ofertantului câștigător, care poate conduce, eventual, la constatarea imposibilității autorității contractante de a efectua selecția unei oferte legale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 2013, Fastweb,C‑100/12, EU:C:2013:448, punctul 33, precum și Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE,C‑689/13, EU:C:2016:199, punctul 24).

   Această interpretare este confirmată de dispozițiile articolului 2a alineatele (1) și (2) din Directiva 92/13, care prevăd expres un drept la o cale de atac al ofertanților care nu au fost excluși definitiv, în special împotriva deciziilor de atribuire a contractelor de achiziții publice adoptate de entitățile contractante.

   (a se vedea punctele 54-56 și 59 și dispozitiv 2)