Cauza C‑76/16

Ingsteel spol. s r. o.
și
Metrostav a.s.

împotriva

Úrad pre verejné obstarávanie

(cerere de decizie preliminară
formulată de Najvyšší súd Slovenskej republiky)

„Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2004/18/CE – Articolul 47 alineatele (1), (4) și (5) – Capacitate economică și financiară a ofertantului – Directivele 89/665/CEE și 2007/66/CE – Cale de atac jurisdicțională împotriva unei decizii de excludere a unui ofertant de la o procedură de cerere de ofertă – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 – Dreptul la o cale de atac efectivă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 iulie 2017

1. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii–Directiva 2004/18–Atribuirea contractelor–Criterii de selecție calitativă–Capacitate economică și financiară–Cerința privind prezentarea unei declarații din partea unei bănci potrivit căreia aceasta se angajează să acorde un credit într‑un anumit cuantum și să garanteze disponibilitatea acestui cuantum pe durata contractului– Admisibilitate

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 47 alin. (1) lit. (a) și alin. (4)]

2. Apropierea legislațiilor–Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii–Directiva 2004/18–Atribuirea contractelor–Criterii de selecție calitativă–Capacitate economică și financiară–Ofertant care, dintr‑un motiv întemeiat, se află în imposibilitatea de a prezenta referințele solicitate de autoritatea contractantă–Noțiunea de motiv întemeiat–Bănci solicitate care nu se consideră în măsură să elibereze o declarație în termenii precizați în anunțul de participare–Includere–Condiție–Imposibilitate obiectivă de a prezenta declarația

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (39) și art. 44 alin. (2) și art. 47 alin. (5)]

1.  Articolul 47 alineatul (1) litera (a) și alineatul (4) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o autoritate contractantă să excludă un ofertant de la o procedură de achiziții publice pentru motivul că acesta nu îndeplinește condiția privind capacitatea economică și financiară stabilită prin anunțul de participare, referitoare la prezentarea unei declarații din partea unei instituții bancare potrivit căreia aceasta se angajează să acorde un credit în cuantumul stabilit în respectivul anunț de participare și să garanteze ofertantului în cauză disponibilitatea acestui cuantum pe întreaga durată a executării contractului.

   În această privință, este necesar să se considere că o cerință privind obținerea unui credit alocat executării contractului este în mod obiectiv adecvată pentru a oferi informații privind capacitatea economică a ofertantului de a duce la bun sfârșit executarea contractului. Astfel, după cum a arătat Comisia Europeană, alocarea creditului este adecvată pentru a stabili că ofertantul are efectiv la dispoziție mijloace care nu îi aparțin în mod exclusiv și care sunt necesare pentru executarea contractului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 decembrie 1999, Holst Italia, C‑176/98, EU:C:1999:593, punctul 29). Revine însă și instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă cuantumul prevăzut în anunțul de participare este proporțional cu obiectul contractului. În ceea ce privește, pe de altă parte, cerința, menționată de asemenea în anunțul de participare, referitoare la acordarea unui credit cu o valoare minimă de 3000000 de euro „pe întreaga durată a executării contractului (48 de luni)”, deși, desigur, articolul 47 din Directiva 2004/18 nu prevede în mod expres că autoritatea contractantă poate impune unui ofertant ca mijloacele necesare pentru executarea contractului să fie disponibile pe întreaga durată a executării acestuia, este necesar să se considere, astfel cum a procedat avocatul general la punctul 46 din concluzii, că verificarea respectării criteriilor economice și financiare de către autoritatea contractantă, în cadrul procedurii de atribuire a contractului, presupune ca aceasta să aibă garanția că ofertantul poate utiliza efectiv mijloacele de orice natură de care se prevalează în perioada acoperită de contract (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Ostas celtnieks, C‑234/14, EU:C:2016:6, punctul 26 și jurisprudența citată). În plus, menținerea disponibilității sumei necesare pe durata executării contractului este un element util pentru a evalua în mod concret capacitatea economică și financiară a ofertantului în raport cu angajamentele sale. Buna executare a contractului este astfel intrinsec legată de aspectul dacă ofertantul dispune de mijloacele financiare necesare pentru a‑l duce la bun sfârșit.

   (a se vedea punctele 36-38 și 41 și dispozitiv 1)

2.  Articolul 47 alineatul (5) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un anunț de participare impune prezentarea unei declarații din partea unei instituții bancare, potrivit căreia aceasta se angajează să acorde un credit în cuantumul stabilit în respectivul anunț de participare și să garanteze ofertantului în cauză disponibilitatea acestui cuantum pe întreaga durată a executării contractului, împrejurarea că instituțiile bancare cărora ofertantul le‑a adresat solicitări nu se consideră în măsură să îi elibereze o declarație în termenii astfel precizați poate constitui un „motiv întemeiat”, în sensul articolului menționat, care autorizează, dacă este cazul, respectivul ofertant să facă dovada capacității sale economice și financiare prin orice alt document pe care autoritatea contractantă îl consideră corespunzător, în măsura în care ofertantul în cauză se afla în imposibilitatea obiectivă de a prezenta referințele solicitate de autoritatea contractantă, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

   Numai în cazul în care instanța de trimitere ar constata o asemenea imposibilitate obiectivă, acesteia i‑ar reveni sarcina de a verifica dacă autoritatea contractantă putea să considere în mod întemeiat că declarația pe propria răspundere prezentată de ofertant nu constituia un document corespunzător pentru a dovedi capacitatea sa economică și financiară. Instanței de trimitere îi revine de asemenea sarcina de a verifica, în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din această directivă, interpretat în lumina considerentului (39) al acesteia, că întinderea informațiilor și nivelul de capacitate solicitate sunt raportate la și proporționale cu obiectul contractului și că criteriile de selecție sunt aplicate în mod nediscriminatoriu. În ceea ce privește considerațiile de ordin factual, este de competența instanței de trimitere să verifice dacă ofertantul exclus se afla în imposibilitatea obiectivă de a prezenta referințele solicitate de autoritatea contractantă și, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă autoritatea contractantă putea să considere în mod întemeiat că declarația pe propria răspundere prezentată de ofertant nu constituia un document corespunzător pentru a dovedi capacitatea sa economică și financiară.

   (a se vedea punctele 46-48 și dispozitiv 2)