Cauza C‑17/16

Oussama El Dakkak
și
Intercontinental SARL

împotriva

Administration des douanes et droits indirects

[cerere de decizie preliminară formulată de la Cour de cassation (Franța)]

„Trimitere preliminară – Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 – Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană – Articolul 3 alineatul (1) – Persoană fizică ce intră sau iese din Uniune – Obligație de declarare – Zonă internațională de tranzit a aeroportului unui stat membru”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 4 mai 2017

1. Tratatele Uniunii–Domeniu de aplicare teritorial–Aplicare în cazul actelor de drept derivat care nu conțin o delimitare precisă–Dispoziții ale Regulamentului nr. 1889/2005 referitoare la obligația de a declara anumite sume în numerar în aeroporturile statelor membre

   [art. 52 TUE; art. 355 TFUE; Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (1)]

2. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților–Controlul numerarului la intrarea sau la ieșirea din Uniunea Europeană–Regulamentul nr. 1889/2005–Obligația de declarare–Domeniu de aplicare teritorial–Zone internaționale de tranzit ale aeroporturilor statelor membre–Includere

   [Regulamentul nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1)]

1.  Teritoriul Uniunii corespunde spațiului geografic prevăzut la articolul 52 TUE și la articolul 355 TFUE, care definesc domeniul de aplicare teritorial al tratatelor. În lipsa unei precizări referitoare la domeniul de aplicare teritorial al unui act de drept derivat, acesta trebuie determinat în funcție de aceste dispoziții, întrucât dreptul derivat are în principiu același domeniu de aplicare ca tratatele înseși și se aplică de drept în acest domeniu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 2015, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C‑132/14-C‑136/14, EU:C:2015:813, punctele 76 și 77).

   Or, pe de o parte, aeroporturile statelor membre fac parte din respectivul spațiu geografic și, prin urmare, din teritoriul Uniunii. Pe de altă parte, trebuie constatat că nu numai că dispozițiile Regulamentului nr. 1889/2005 nu exclud aplicabilitatea obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din acesta în zonele internaționale de tranzit ale respectivelor aeroporturi, dar și că articolul 52 TUE și articolul 355 TFUE nu exclud aceste zone din domeniul de aplicare teritorial al tratatelor și nici nu prevăd vreo excepție în ceea ce le privește. Rezultă că, atunci când o persoană fizică se deplasează dintr‑un loc care nu face parte din spațiul geografic menționat la articolul 52 TUE și la articolul 355 TFUE într‑un loc care face parte din acesta, persoana respectivă intră în Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005.

   (a se vedea punctele 22-26)

2.  Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate trebuie interpretat în sensul că obligația de declarare prevăzută de această dispoziție se aplică în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru.

   În consecință, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 44 și 45 din concluzii, din obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 1889/2005, din contextul internațional în care se înscrie acesta, precum și din necesitatea de a asigura scopul preventiv și de descurajare al obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament rezultă că noțiunea „persoană fizică ce intră sau iese” din Uniune, menționată în această dispoziție, trebuie să beneficieze de o interpretare largă.

   Problema dacă un resortisant al unui stat terț care se află în zona internațională de tranzit a unui aeroport al unui stat membru a trecut sau nu a trecut frontiera externă a Uniunii, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 562/2006, nu influențează considerațiile care precedă. Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens în unul sau în altul dintre aceste texte, interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005 nu poate depinde de interpretarea noțiunii „trecere a unei frontiere externe a Uniunii”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 562/2006.

   Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, zonele internaționale de tranzit ale aeroporturilor statelor membre nu trebuie excluse din domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005, astfel încât, dacă o persoană fizică ce coboară de la bordul unei aeronave provenite dintr‑un stat terț într‑un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru și care rămâne în zona internațională de tranzit a acestui aeroport înainte de a se îmbarca la bordul unei alte aeronave având ca destinație un alt stat terț se află în posesia unei sume în numerar egale sau mai mari de 10000 de euro atunci când intră în Uniune, aceasta este supusă obligației de declarare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1889/2005. În această privință, statelor membre le revine sarcina de a lua măsurile apte să permită persoanelor interesate respectarea acestei obligații în condiții de natură să le asigure deplina securitate juridică.

   (a se vedea punctele 34, 36 și 40-43 și dispozitivul)