HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

19 iulie 2016

HG

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Funcționari repartizați într‑o țară terță — Locuință pusă la dispoziție de administrație — Obligația de a locui în aceasta — Procedură disciplinară — Sancțiune disciplinară — Articolul 9 alineatul (1) litera (c) din anexa IX la statut — Suspendarea avansării în treaptă — Repararea prejudiciului — Articolul 22 din statut”

Obiectul:

Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care HG solicită anularea deciziei Comisiei Europene prin care i se aplică sancțiunea disciplinară a suspendării avansării în treaptă pentru o perioadă de 18 luni și prin care este obligat să repare prejudiciul suferit de Comisie, în cuantum de 108596,35 euro

Decizia:

Respinge acțiunea. HG suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari – Regim disciplinar – Sancțiune – Putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri – Aprecierea veridicității faptelor care fac obiectul unei proceduri disciplinare – Avizul comisiei de disciplină – Întindere – Limite

   (Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 18 și 22)

2. Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Încălcarea unei obligații – Încălcarea aceleiași obligații de către alt funcționar – Lipsa incidenței

   (Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 22)

3. Funcționari – Drepturi și obligații – Datoria de loialitate – Întindere – Constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Criterii de apreciere

   (Statutul funcționarilor, art. 11)

1.  Potrivit articolului 18 din anexa IX la statut, comisia de disciplină adoptă, cu majoritate de voturi, un aviz motivat asupra veridicității faptelor imputate și, după caz, asupra sancțiunii care ar trebui aplicată pentru comiterea faptelor respective. În ceea ce privește veridicitatea faptelor imputate, acest aviz motivat nu este obligatoriu pentru autoritatea împuternicită să facă numiri.

   Prin urmare, un funcționar nu poate reproșa în mod întemeiat comisiei de disciplină că nu a examinat aspectele procedurale pe care le‑a invocat pe parcursul întregii proceduri disciplinare, întrucât astfel de aspecte nu trebuie abordate în mod necesar în avizul motivat adoptat în conformitate cu articolul 18 din anexa IX la statut.

   În plus, întrucât avizul comisiei de disciplină nu leagă autoritatea împuternicită să facă numiri în ceea ce privește veridicitatea faptelor imputate, obiecțiile referitoare la examinarea faptelor efectuată de comisia de disciplină trebuie respinse ca inoperante, astfel de obiecții putând fi ridicate eventual împotriva deciziei finale adoptate de autoritatea respectivă, în conformitate cu articolul 22 din anexa IX la statut.

   (a se vedea punctele 78-80)

   Trimitere la:

   Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 3 iunie 2015, Bedin/Comisia,F‑128/14, EU:F:2015:51, punctele 23-25

2.  În cadrul unei proceduri disciplinare, funcționarul în cauză nu poate folosi drept pretext faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri a acceptat comportamentul neregulamentar al unui alt funcționar pentru a comite, la rândul său, aceeași neregulă.

   (a se vedea punctul 122)

3.  Obligația de loialitate impune funcționarului nu numai să se abțină de la conduitele ce pot aduce atingere demnității funcției și respectului datorat instituției și autorităților acesteia, ci și să dovedească un comportament mai presus de orice bănuială, astfel încât legăturile de încredere existente între instituție și acesta să fie în permanență menținute. În plus, în temeiul aceleiași obligații de loialitate, funcționarilor le revine sarcina de a facilita atribuțiile administrației de a stabili întinderea drepturilor lor, furnizându‑i informații clare și lipsite de ambiguitate.

   În sfârșit, întrucât obligația de loialitate se impune în mod general și obiectiv, pentru a constata neîndeplinirea unei obligații de către un funcționar, nu era necesar ca autoritatea tripartită împuternicită să facă numiri să stabilească sau să ia în considerare motivele care l‑au determinat pe funcționarul în cauză să încalce datoria de loialitate, chiar dacă acestea fuseseră stabilite.

   (a se vedea punctele 147 și 151)

   Trimitere la:

   Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Andreasen/Comisia,F‑40/05, EU:F:2007:189, punctul 233, Hotărârea din 23 octombrie 2013, Gomes Moreira/ECDC,F‑80/11, EU:F:2013:159, punctul 66, și Hotărârea din 19 noiembrie 2014, EH/Comisia,F‑42/14, EU:F:2014:250, punctul 112