Cauza C‑641/15

Verwertungsgesellschaft Rundfunk GmbH

împotriva

Hettegger Hotel Edelweiss GmbH

(cerere de decizie preliminară formulată de Handelsgericht Wien)

„Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Directiva 2006/115/CE – Articolul 8 alineatul (3) – Drept exclusiv al organismelor de radiodifuziune – Comunicare publică – Locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare – Comunicarea emisiunilor prin intermediul unor aparate de televiziune instalate în camerele de hotel”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 februarie 2017

Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2006/115 – Dreptul de închiriere și de împrumut al operelor protejate – Radiodifuzare și comunicare publică – Dreptul exclusiv al organismelor de radiodifuziune – Comunicare publică realizată în locuri accesibile publicului prin plata unei taxe de intrare – Noțiune – Comunicarea emisiunilor prin intermediul unor aparate de televiziune instalate în camerele de hotel – Excludere

[Directiva 2006/115 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 8 alin. (3)]

Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale trebuie interpretat în sensul că transmiterea de emisiuni televizate și radiofonice prin intermediul televizoarelor instalate în camerele de hotel nu constituie o comunicare efectuată într‑un loc accesibil publicului prin plata unei taxe de intrare.

Trebuie constatat că, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 26-30 din concluzii, prețul unei camere de hotel nu reprezintă, la fel ca prețul unui serviciu de servire a mesei, o taxă de intrare solicitată special în schimbul comunicării publice a unei emisiuni televizate sau radiofonice, ci constituie în principal contraprestația unui serviciu de cazare, la care se adaugă, în funcție de categoria de hotel, anumite servicii suplimentare, precum transmiterea de emisiuni televizate și radiofonice prin intermediul unor aparate de recepție din dotarea camerelor, care sunt în mod normal cuprinse nediferențiat în prețul nopții de cazare.

Prin urmare, dacă distribuirea unui semnal prin intermediul unor aparate de televiziune și de radio instalate în camerele unui hotel constituie o prestare de servicii suplimentară care are influență asupra standardului unității hoteliere și, prin urmare, asupra prețului camerei, astfel cum a arătat Curtea în Hotărârea sa din 7 decembrie 2006, SGAE (C‑306/05, EU:C:2006:764, punctul 44), și în Hotărârea din 15 martie 2012, Phonographic Performance (Ireland) (C‑162/10, EU:C:2012:141, punctul 44), în cadrul examinării existenței unui act de comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 și, respectiv, al articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2006/115, nu se poate considera că această prestație suplimentară este oferită într‑un loc accesibil publicului prin plata unei taxe de intrare în sensul articolului 8 alineatul (3) din această din urmă directivă.

În consecință, comunicarea publică a emisiunilor televizate și radiofonice prin intermediul aparatelor de televiziune și de radio instalate în camerele de hotel nu intră în domeniul de aplicare al dreptului exclusiv al organismelor de radiodifuziune prevăzut la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2006/115.

(a se vedea punctele 24-27 și dispozitivul)