Cauzele conexate C‑588/15 P și C‑622/15 P

LG Electronics Inc.
și
Koninklijke Philips Electronics NV

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Înțelegeri – Piața mondială a tuburilor catodice pentru monitoare TV și monitoare de calculatoare – Acorduri și practici concertate în materie de prețuri, de împărțire a piețelor și a clienților și de limitare a producției – Dreptul la apărare – Transmiterea comunicării privind obiecțiunile numai societăților‑mamă ale unei întreprinderi comune, nu și acesteia din urmă – Amendă – Orientările pentru calcularea cuantumului amenzilor (2006) – Punctul 13 – Stabilirea valorii vânzărilor în legătură cu încălcarea – Vânzări intragrup ale produsului vizat în afara Spațiului Economic European (SEE) – Luarea în considerare a vânzărilor produselor finite care integrează produsul vizat realizate în SEE – Egalitate de tratament”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 14 septembrie 2017

1. Concurență–Procedură administrativă–Respectarea dreptului la apărare–Comunicarea privind obiecţiunile–Transmiterea numai societăților‑mamă ale unei întreprinderi comune de asemenea implicată în înțelegere, nu și acesteia din urmă–Întreprindere comună care nu este vizată de procedura administrativă–Admisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2); Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

2. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Stabilirea cuantumului de bază–Stabilirea valorii vânzărilor–Participanți la o înțelegere care fac parte dintr‑o întreprindere integrată vertical–Încorporarea produselor cartelizate în produse prelucrate în cadrul întreprinderii integrate–Luarea în considerare a valorii de vânzare a produselor prelucrate până la concurența valorii produselor cartelizate–Admisibilitate

   [art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 13]

3. Concurență–Înțelegeri–Întreprindere–Noţiune–Unitate economică–Crearea unei societăți în comun–Concentrare care are ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurențial al întreprinderilor rămase independente–Compatibilitate cu piața internă–Apreciere

   [art. 101 TFUE; Regulamentul nr. 139/2004 al Consiliului, art. 2 alin. (4) și art. 3]

4. Dreptul Uniunii Europene–Principii–Egalitate de tratament–Necesitatea respectării principiului legalității–Imposibilitatea invocării unei nelegalități săvârșite în favoarea altuia

1.  Respectarea dreptului la apărare în cadrul unei proceduri desfășurate în fața Comisiei având ca obiect aplicarea în privința unei întreprinderi a unei amenzi pentru încălcarea normelor de concurență impune ca întreprinderii în cauză să i se fi oferit posibilitatea să își prezinte în mod util punctul de vedere asupra caracterului veridic și pertinent al faptelor și circumstanțelor invocate, precum și asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența încălcării. Acest drept este prevăzut la articolul 41 alineatul (2) literele (a) și (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

   Astfel, articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede că, înainte de adoptarea unei decizii privind constatarea unei încălcări a normelor de concurență și de aplicare a unei amenzi, Comisia acordă persoanelor care fac obiectul procedurii ocazia de a‑și exprima punctul de vedere cu privire la obiecțiunile formulate și își fundamentează deciziile doar pe obiecțiunile asupra cărora părțile în cauză au putut prezenta comentarii.

   Reiese din aceasta că comunicarea privind obiecțiunile urmărește să permită exercitarea dreptului la apărare de către fiecare persoană juridică vizată de procedura administrativă în materie de concurență.

   În schimb, atunci când Comisia nu are intenția de a constata o încălcare în privința unei societăți, dreptul la apărare nu impune transmiterea unei comunicări privind obiecțiunile către această societate. Astfel, trimiterea unei comunicări privind obiecțiunile către o anumită societate urmărește să asigure respectarea dreptului la apărare al aceleiași societăți, iar nu al unei terțe persoane, chiar dacă această din urmă persoană ar fi vizată de aceeași procedură administrativă.

   (a se vedea punctele 43-46)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 65-73)

3.  Reiese din cuprinsul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi că, în măsura în care crearea unei societăți în comun, reprezentând o concentrare în conformitate cu articolul 3 din același regulament, are ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurențial al întreprinderilor rămase independente, o astfel de coordonare este evaluată în conformitate cu criteriile din articolul 101 alineatele (1) și (3) TFUE pentru a se stabili dacă concentrarea este sau nu compatibilă cu piața internă.

   Or, faptul că o întreprindere comună și societățile sale mamă sunt considerate ca făcând parte din aceeași întreprindere în scopul constatării unei încălcări pe o anumită piață nu împiedică ca, pe toate celelalte piețe, cele două societăți‑mamă să rămână independente, în sensul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul nr. 139/2004.

   (a se vedea punctele 78 și 79)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 91-97)