Cauza C‑552/15

Comisia Europeană

împotriva

Irlandei

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Libera prestare a serviciilor – Autovehicule – Închirierea sau leasingul unui autovehicul de către o persoană care are reședința într‑un stat membru de la un furnizor stabilit în alt stat membru – Taxă de înmatriculare – Plata integrală a taxei la momentul înmatriculării – Condiții de rambursare a taxei – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 19 septembrie 2017

1. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor–Procedură precontencioasă–Obiect–Determinarea obiectului litigiului

   (art. 258 TFUE)

2. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor–Dreptul la acțiune al Comisiei–Termen de introducere–Lipsă–Alegere discreționară a momentului introducerii acțiunii

   (art. 258 TFUE)

3. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor–Examinarea de către Curte a temeiniciei–Situație care trebuie luată în considerare–Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

   (art. 258 TFUE)

4. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor–Cerere de sesizare–Prezentarea obiecțiilor și a motivelor–Cerințe de formă–Formulare neechivocă a concluziilor

   [art. 258 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 120 lit. (c)]

5. Libera prestare a serviciilor–Restricții–Reglementare națională care impune rezidenților plata integrală în mod anticipat a taxei de înmatriculare aplicabile în cazul înmatriculării definitive, indiferent de durata reală a utilizării preconizate a vehiculului importat în statul membru menționat–Inadmisibilitate–Justificare–Protecția mediului–Lipsă–Încălcarea principiului proporționalității

   (art. 56 TFUE)

6. Libera prestare a serviciilor–Restricții–Reglementare națională care impune rezidenților plata integrală în mod anticipat a taxei de înmatriculare aplicabile în cazul înmatriculării definitive, indiferent de durata reală a utilizării preconizate a vehiculului importat în statul membru menționat–Rambursare ulterioară a taxei de înmatriculare menționate fără plata unor dobânzi și sub rezerva unei deduceri de 500 de euro–Inadmisibilitate

   (art. 56 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 28 și 29)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 34 și 36)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 35 și 63)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 38)

5.  Un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE prin impunerea obligației de plată integrală în mod anticipat a taxei de înmatriculare a vehiculelor aplicabile în cazul înmatriculării definitive, indiferent de durata limitată reală a utilizării preconizate în acest stat a unui vehicul importat în statul membru menționat, și în condițiile în care durata temporară a leasingului sau a închirierii a fost stabilită cu precizie și este cunoscută în mod anticipat.

   Astfel, o asemenea obligație poate face închirierea sau leasingul de vehicule de la o societate stabilită în alt stat membru mai oneroasă decât atunci când contractul de închiriere sau de leasing este încheiat cu o societate stabilită în statul membru în cauză, având în vedere, printre altele, caracterul discriminatoriu al unei asemenea obligații în ceea ce privește amortizarea taxei în detrimentul întreprinderilor de închirieri sau de leasing stabilite în alt stat membru.

   În fapt, această obligație de a plăti integral în mod anticipat taxa de înmatriculare poate să îi descurajeze atât pe rezidenți să facă apel la serviciile de închiriere sau de leasing de vehicule oferite de prestatori stabiliți în alte state membre, cât și pe acești prestatori să ofere servicii de închiriere sau de leasing de vehicule rezidenților. O astfel de obligație constituie, așadar, o restricție privind libera circulație a serviciilor, interzisă, în principiu, de articolul 56 TFUE.

   În ceea ce privește aspectul dacă o asemenea restricție este justificată, obiectivele care țin de compensarea costurilor pentru infrastructura rutieră, de controlul circulației, de serviciile de urgență și de serviciile de înmatriculare, generate de utilizarea vehiculelor, nu pot justifica însă obligația de a plăti integral în mod anticipat taxa de înmatriculare, independent de durata utilizării vehiculului în statul membru în cauză.

   Astfel, obiectivele de natură pur economică nu pot constitui un motiv imperativ de interes general care să justifice o restricție privind libera prestare a serviciilor.

   În schimb, printre motivele imperative de interes general recunoscute de Curte se regăsește protecția mediului. Mai precis, faptul de a descuraja închirierea și leasingul de vehicule cu consum ridicat de carburant poate avea o finalitate de interes general.

   În ceea ce privește respectarea, de către un asemenea sistem național, a principiului proporționalității, introducerea unui factor suplimentar care să corespundă duratei utilizării prevăzute pe teritoriul statului membru în cauză la momentul plății inițiale a taxei de înmatriculare ar permite atingerea obiectivului de protecție a mediului urmărit prin intermediul unei măsuri mai puțin restrictive, fără a repune în discuție baza de impozitare constituită de valoarea vehiculului pe piața liberă și de nivelul său de emisii de dioxid de carbon.

   (a se vedea punctele 78, 82, 88-90, 102 și 108 și dispozitiv 1)

6.  Un stat membru nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 56 TFUE prin impunerea obligației de plată integrală în mod anticipat a taxei de înmatriculare a vehiculelor aplicabile în cazul înmatriculării definitive, indiferent de durata limitată reală a utilizării preconizate în acest stat a unui vehicul importat în statul membru menționat, și în condițiile în care durata temporară a leasingului sau a închirierii a fost stabilită cu precizie și este cunoscută în mod anticipat și prin neprevederea plății unor dobânzi cu ocazia rambursării acestei taxe de înmatriculare a vehiculelor, precum și prin deducerea cu titlu de costuri administrative a sumei de 500 de euro din cuantumul taxei de înmatriculare care trebuie rambursat.

   Astfel, atunci când este prevăzută o procedură de rambursare a unei astfel de taxe, faptul că această procedură este supusă unor condiții disproporționate este, în sine, de natură să producă un efect disuasiv, independent de faptul că durata temporară a leasingului sau a închirierii poate sau nu poate fi stabilită cu precizie și cunoscută în mod anticipat.

   Or, un sistem întemeiat pe prezumția potrivit căreia o parte din taxa de înmatriculare achitată inițial va constitui o plată excedentară și va trebui să fie, așadar, rambursată, fără să prevadă plata de dobânzi la aceste sume, nu permite atenuarea dezavantajului de trezorerie provocat de plata integrală în mod anticipată a taxei. Neplata dobânzilor nu respectă, așadar, principiul proporționalității.

   În plus, obligația de plată a unei sume de 500 de euro cu titlu de costuri administrative poate descuraja un contribuabil să inițieze procedura de rambursare și se opune, așadar, scopului urmărit printr‑o astfel de procedură. În această privință, în situația în care un stat membru organizează perceperea taxei de înmatriculare astfel încât rambursarea unei părți a acesteia să fie, în anumite situații, inevitabilă, costurile legate de organizarea sistemului menționat nu pot să fie finanțate prin operarea unor deduceri din sumele datorate persoanelor îndreptățite la rambursare. Nici existența unei deduceri de 500 de euro cu titlu de costuri administrative din cuantumul taxei de înmatriculare care trebuie rambursată nu respectă, așadar, principiul proporționalității.

   (a se vedea punctele 108, 112, 117, 120 și 122-124 și dispozitiv 1 și 2)