Cauza C‑468/15 P

PT Perindustrian dan Perdagangan Musim Semi Mas (PT Musim Mas)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs — Dumping — Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 și (UE) nr. 1241/2012 — Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 2 alineatul (10) litera (i) — Ajustare — Funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane — Articolul 2 alineatul (10) primul paragraf — Simetrie între valoarea normală și prețul de export — Principiul bunei administrări”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 26 octombrie 2016

1. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) TFUE]

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Ajustări – Luare în considerare a comisioanelor plătite pentru vânzări – Funcții exercitate de un operator comercial care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane – Distribuitor care formează o entitate economică cu producătorul – Excludere – Stabilirea existenței entității economice – Elemente care trebuie luate în considerare

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i)]

3. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Substituirea motivării unei decizii a unei instituții – Inadmisibilitate

   (art. 263 TFUE și 264 TFUE)

4. Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 81)

5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Ajustări – Sarcina probei

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 27-29, 59, 60, 74, 75, 94, 95, 104 și 105)

2.  În cadrul comparației dintre valoarea normală și prețul de export, o ajustare în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază) nu poate fi operată atunci când producătorul stabilit într‑un stat terț și distribuitorul său afiliat însărcinat cu exporturile către Uniune formează o entitate economică unică.

   Astfel, împărțirea activităților de producție și de vânzare în interiorul unui grup format din societăți distincte din punct de vedere juridic nu afectează faptul că este vorba despre o entitate economică unică ce organizează în acest mod un ansamblu de activități exercitate, în alte cazuri, de o entitate care este unică și din punct de vedere juridic.

   În aceste împrejurări, recunoașterea existenței unei entități economice unice permite evitarea situației în care costurile, care sunt în mod evident incluse în prețul de vânzare al unui produs atunci când această vânzare este efectuată de un departament de vânzări integrat în structura producătorului, nu mai sunt incluse atunci când aceeași activitate de vânzare este exercitată de o societate distinctă din punct de vedere juridic, deși este controlată din punct de vedere economic de producător.

   Rezultă că un distribuitor care formează o entitate economică unică cu un producător stabilit într‑un stat terț nu poate fi considerat că exercită funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază.

   În cadrul analizei existenței unei entități economice unice între un producător și distribuitorul său afiliat, este determinant să se ia în considerare realitatea economică a relațiilor existente între acest producător și acest distribuitor. Ținând seama de cerința unei constatări care să reflecte realitatea economică a relațiilor dintre producătorul menționat și distribuitorul menționat, instituțiile Uniunii sunt obligate să ia în considerare ansamblul factorilor relevanți care permit să se determine dacă acest distribuitor exercită sau nu exercită funcțiile unui departament de vânzare integrat al acestui producător. Acești factori nu se pot limita la funcțiile exercitate de distribuitorul afiliat în legătură doar cu vânzările produsului în cauză fabricat de producătorul care pretinde că formează o entitate economică unică cu acest distribuitor. În mod similar, facturarea directă de către producătorul stabilit într‑un stat terț a unei părți dintre vânzările la export către Uniune este un factor relevant pe care aceste instituții îl pot lua de asemenea în considerare.

   (a se vedea punctele 39-44, 49 și 56)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 64)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 71)

5.  Dacă o parte solicită, în temeiul articolului 2 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (regulamentul de bază), ajustări pentru ca valoarea normală și prețul de export să devină comparabile în vederea stabilirii marjei de dumping, această parte trebuie să facă dovada faptului că cererea sa este justificată.

   În plus, sarcina de a dovedi că trebuie operate ajustările specifice enumerate la articolul 2 alineatul (10) literele (a)-(k) din regulamentul de bază revine celor care doresc să se prevaleze de acestea.

   Astfel, atunci când un producător solicită aplicarea unei ajustări, în principiu în sensul reducerii valorii normale sau în mod logic în sensul creșterii prețului de export, acestui operator îi revine sarcina de a indica și de a dovedi că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei astfel de ajustări. În schimb, atunci când instituțiile Uniunii consideră că trebuie să se aplice o ajustare în sensul reducerii prețului de export, pentru motivul că o societate de vânzare afiliată unui producător exercită funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane, revine acestor instituții sarcina să aducă cel puțin indicii convergente care să demonstreze că această condiție este îndeplinită.

   Rezultă că în ipoteza în care instituțiile Uniunii au adus indicii convergente că un distribuitor afiliat unui producător exercită funcții care pot fi asimilate cu cele ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane, revine acestui distribuitor sau acestui producător sarcina de a face dovada că nu se justifică o ajustare pe baza articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, cu titlu de exemplu demonstrând că formează o entitate economică unică. În acest scop, acești operatori economici ar putea dovedi printre altele că nu operează în mod independent și că sunt legați prin acorduri de compensare. Nu există, în cadrul aplicării articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază, nicio prezumție că două întreprinderi afiliate nu operează în mod independent și că sunt legate prin acorduri de compensare, astfel încât ar reveni instituțiilor Uniunii sarcina de a demonstra că cele două entități sunt gestionate în mod independent, pentru a putea opera o ajustare pe baza acestei dispoziții.

   (a se vedea punctele 82-86)