Cauza C‑455/15 PPU

P

împotriva

Q

(cerere de decizie preliminară formulată de Varbergs tingsrätt)

„Trimitere preliminară — Procedură preliminară de urgență — Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 — Articolul 23 litera (a) — Motive de refuz al recunoașterii deciziilor în materia răspunderii părintești — Ordine publică”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 noiembrie 2015

1. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003 — Recunoaștere și executare — Motive de refuz — Încălcarea ordinii publice a statului solicitat — Condiții — Apreciere de către instanța solicitată — Limite — Control exercitat de Curte

   [Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 23 lit. (a)]

2. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003 — Recunoaștere și executare — Interzicerea controlului competenței instanței judecătorești de origine — Domeniu de aplicare

   (Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 15 și 24)

3. Cooperare judiciară în materie civilă — Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești — Regulamentul nr. 2201/2003 — Recunoaștere și executare — Motive de refuz — Încălcarea ordinii publice a statului solicitat — Condiții — Încălcare vădită, din perspectiva interesului superior al copilului, a unei norme de drept considerate esențială în ordinea juridică a unui stat membru sau a unui drept recunoscut ca fiind fundamental în această ordine juridică

   [Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 23 lit. (a)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 35-40)

2.  Articolul 24 din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000 interzice orice control al competenței instanței judecătorești din statul membru de origine și precizează chiar explicit că articolul 23 litera (a) din același regulament nu poate fi utilizat pentru a efectua un astfel de control. Desigur, articolul 24 face trimitere numai la articolele 3-14 din acest regulament, iar nu la articolul 15 din regulamentul menționat. Acest din urmă articol însă, care figurează în capitolul II din regulament, intitulat „Competență”, completează normele de competență enunțate la articolele 8-14 din respectivul capitol cu un mecanism de cooperare care permite instanței judecătorești dintr‑un stat membru, competentă să soluționeze cauza în temeiul uneia dintre aceste norme, să procedeze, cu titlu de excepție, la trimiterea la o instanță mai bine plasată pentru a soluționa cauza. Astfel, o pretinsă încălcare a articolului 15 din regulamentul menționat de către instanța judecătorească dintr‑un stat membru nu permite instanței judecătorești dintr‑un alt stat membru să controleze competența acestei prime instanțe, în pofida faptului că interdicția prevăzută la articolul 24 din același regulament nu conține o referire expresă la acest articol 15.

   (a se vedea punctele 42-45)

3.  Articolul 23 litera (a) din Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000 trebuie interpretat în sensul că, în absența unei încălcări vădite, din perspectiva interesului superior al copilului, a unei norme de drept considerate esențială în ordinea juridică a unui stat membru sau a unui drept recunoscut ca fiind fundamental în această ordine juridică, această dispoziție nu permite instanței judecătorești din acest stat membru care se consideră competentă să se pronunțe cu privire la încredințarea unui copil să refuze recunoașterea unei hotărâri a unei instanțe judecătorești dintr‑un alt stat membru care s‑a pronunțat cu privire la încredințarea acestui copil.

   (a se vedea punctul 53 și dispozitivul)