Cauza C‑411/15 P

Timab Industries
și
Cie financière et de participations Roullier (CFPR)

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Înțelegeri – Piața europeană a fosfaților pentru hrana animalelor – Atribuirea unor cote de vânzare, coordonarea prețurilor și a condițiilor de vânzare și schimbul de informații comerciale sensibile – Retragerea reclamantelor din procedura de tranzacție – Competență de fond – Protecția încrederii legitime și a egalității de tratament – Durată rezonabilă a procedurii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 12 ianuarie 2017

1. Procedură jurisdicțională–Procedură orală–Redeschidere–Condiții

   (Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2. Recurs–Motive–Control exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de probă–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare–Control cu privire la respectarea principiilor generale ale dreptului și a normelor aplicabile în materie de probă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

3. Concurență–Procedură administrativă–Solicitare de informații–Dreptul la apărare–Dreptul de a refuza furnizarea unui răspuns care implică recunoașterea unei încălcări

   (Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18)

4. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Neaplicarea sau reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate–Necesitatea unui comportament care a facilitat constatarea încălcării de către Comisie–Putere de apreciere a Comisiei

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]

5. Recurs–Motive–Apreciere eronată a faptelor–Inadmisibilitate–Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

6. Concurență–Amenzi–Cuantum–Stabilire–Putere de apreciere a Comisiei–Control jurisdicțional–Competența de fond a instanței Uniunii–Întindere

   (art. 261 TFUE și art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 31; Comunicările 2002/C 45/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei, pct.29)

7. Concurență–Procedură administrativă–Procedură de tranzacție–Indicarea unor limite ale amenzii–Retragerea unei întreprinderi din procedura de tranzacție–Neaplicarea de către Comisie a limitelor menționate în decizia finală–Admisibilitate–Încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime–Lipsă

   (Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului; Comunicările 2002/C 45/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei, pct. 29)

8. Recurs–Motive–Neidentificarea erorii de drept invocate–Motiv lipsit de precizie–Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d)]

9. Recurs–Motive–Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea elementelor de fapt și a elementelor de probă–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare–Motiv întemeiat pe denaturarea elementelor de probă–Inexactitate materială a constatărilor de fapt care nu rezultă din actele dosarului–Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

10. Recurs–Motive–Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului–Inadmisibilitate–Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii efectuate de Tribunal–Admisibilitate

    [art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

11. Procedură jurisdicțională–Durata procedurii în fața Tribunalului–Termen rezonabil–Litigiu privind existența unei încălcări a normelor de concurență–Nerespectarea unui termen rezonabil–Consecințe–Răspundere extracontractuală–Compunerea completului de judecată

    [art. 101 TFUE, 102 TFUE, art. 256 alin. (1) TFUE, art. 268 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf]

12. Procedură jurisdicțională–Durata procedurii în fața Tribunalului–Termen rezonabil–Criterii de apreciere

    [art. 101 TFUE, 102 TFUE, art. 256 alin. (1) TFUE, art. 268 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 al doilea paragraf]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 47)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 58 și 59)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 83)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 84-86)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 89)

6.  În ceea ce privește controlul jurisdicțional al deciziilor prin care Comisia decide să aplice o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu pentru încălcarea normelor de concurență, pe lângă controlul de legalitate prevăzut la articolul 263 TFUE, instanța Uniunii are o competență de fond care îi este conferită la articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003, conform articolului 261 TFUE, și care îi permite să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată. În această privință, nu este de competența Curții, atunci când se pronunță asupra unor aspecte de drept în cadrul unui recurs, să substituie cu propria apreciere, pentru motive de echitate, aprecierea Tribunalului, care statuează, în exercitarea competenței sale de fond, cu privire la cuantumul amenzilor aplicate unor întreprinderi pentru încălcarea de către acestea a dreptului Uniunii. Curtea ar trebui să constate o eroare de drept săvârșită de Tribunal, ca urmare a caracterului inadecvat al cuantumului unei amenzi, doar în măsura în care aceasta ar aprecia că nivelul sancțiunii este nu numai inadecvat, ci și excesiv, până la a fi disproporționat.

   În speță, deși este cert că Tribunalul s‑a asigurat că răspunde la toate argumentele prin care recurentele au reproșat Comisiei că a aplicat unei întreprinderi care se retrăsese din procedura de tranzacție o amendă mai mare decât limita maximă avută în vedere în cadrul discuțiilor purtate în scopul tranzacției, și aceasta pentru o durată a încălcării redusă considerabil, o astfel de analiză privește respectarea principiilor bunei administrări a justiției și transparenței. Prin urmare, nu se poate reproșa Tribunalului că a efectuat o examinare atât de exhaustivă în cadrul unui litigiu care îl determina să se pronunțe pentru prima dată cu privire la o situație în care o întreprindere, după ce s‑a angajat într‑o procedură de tranzacție, s‑a retras în cele din urmă din aceasta. În aceste condiții, Tribunalul și‑a exercitat pe deplin competența de fond atunci când a efectuat un control aprofundat atât al legalității deciziei în litigiu, cât și al caracterului adecvat al cuantumului amenzii reținut în aceasta.

   Astfel, Tribunalul a verificat în mod corespunzător temeinicia analizei efectuate de Comisie cu privire la ansamblul împrejurărilor existente la adoptarea deciziei în litigiu și având în vedere gradul de cooperare a recurentelor după retragerea lor din procedura de tranzacție, deci pe parcursul procedurii ordinare. Tribunalul a efectuat de asemenea verificarea sistematică a elementelor reținute de Comisie pentru a calcula cuantumul amenzii aplicate prin decizia în litigiu. În particular, acesta a efectuat un control detaliat al modului în care Comisia a luat în considerare factorii care permiteau să se acorde sau să nu se acorde reduceri ale acestei amenzi în temeiul Comunicării privind clemența sau în temeiul cooperării, în conformitate cu punctul 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003. În plus, trebuie să se constate că recurentele nu au demonstrat în ce mod cuantumul amenzii care le‑a fost aplicată este excesiv până la a fi disproporționat.

   (a se vedea punctele 104-106 și 108-112)

7.  Principiul protecției încrederii legitime face parte dintre principiile fundamentale ale Uniunii, iar posibilitatea de a se prevala de acesta este deschisă oricărui operator economic pe care o instituție, prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate. În plus, Comisia nu poate furniza nicio asigurare precisă cu privire la beneficiul vreunei reduceri a amenzii sau al vreunei imunități la amendă în etapa procedurii anterioară adoptării deciziei finale, iar părțile la înțelegere nu pot nutri, așadar, o încredere legitimă în această privință.

   Primo, procedura de tranzacție este o procedură administrativă alternativă procedurii ordinare, distinctă de aceasta și care prezintă anumite particularități, cum ar fi printre altele comunicarea unor limite ale amenzilor probabile. Secundo, dacă întreprinderea nu prezintă o propunere de tranzacționare, procedura care conduce la decizia finală este guvernată de dispozițiile generale ale Regulamentului nr. 773/2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 101 și 102 TFUE, în locul celor care guvernează procedura de tranzacție.

   Tertio, în ceea ce privește această procedură ordinară, în cadrul căreia răspunderile nu sunt încă stabilite, Comisia este obligată să respecte numai comunicarea privind obiecțiunile, care nu fixează limite ale amenzilor, și este ținută să ia în considerare elementele noi aduse la cunoștința sa cu ocazia aceleiași proceduri. În speță, recurentele s‑au retras din procedura de tranzacție și numai după această retragere au invocat, în cadrul procedurii ordinare, elemente vizând reducerea duratei participării lor la încălcarea reproșată.

   Prin urmare, recurentele nu se puteau prevala de nicio încredere legitimă în menținerea estimărilor care le fuseseră transmise de Comisie în cursul procedurii de tranzacție, sub forma limitelor probabile ale cuantumului amenzilor și care fuseseră stabilite în funcție de elementele luate în considerare până în acel stadiu al procedurii. În plus, atunci când recurentele s‑au retras din procedura de tranzacție, acestea dispuneau de toate elementele care le permiteau să prevadă că o contestare a participării lor la înțelegere în perioada anterioară anului vizat ar fi influențat în mod necesar reducerile care le puteau fi acordate atât în cadrul Comunicării privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri, cât și în temeiul punctului 29 din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, Tribunalului nu se i se poate reproșa nicio nerespectare a principiului protecției încrederii legitime.

   (a se vedea punctele 134-139)

8.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 140-142)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 153)

10.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 154, 155 și 157)

11.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 165 și 166)

12.  Astfel, o cerere prin care se solicită repararea prejudiciului cauzat de nerespectarea de către Tribunal a unui termen de soluționare rezonabil nu poate fi introdusă direct la Curtea de Justiție în cadrul unui recurs, ci trebuie introdusă chiar la Tribunal, o acțiune în despăgubire constituind un remediu efectiv. În aceste condiții, în cazul în care este evident, fără a fi necesar ca părțile să prezinte elemente suplimentare în această privință, că Tribunalul și‑a încălcat în mod suficient de grav obligația de a se pronunța în cauză într‑un termen rezonabil, Curtea poate stabili acest fapt. În consecință, Curtea poate, în cadrul recursului, să constate nerespectarea dreptului la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ca urmare a duratei nerezonabile a procedurii în fața Tribunalului.

    În ceea ce privește criteriile care permit să se aprecieze dacă Tribunalul a respectat principiul termenului rezonabil, acest caracter rezonabil al termenului de soluționare trebuie apreciat în funcție de circumstanțele proprii fiecărei cauze, precum complexitatea litigiului și comportamentul părților. În această privință, lista criteriilor relevante nu este exhaustivă, iar aprecierea caracterului rezonabil al acestui termen nu necesită o examinare sistematică a circumstanțelor cauzei în raport cu fiecare dintre aceste criterii atunci când reiese că durata procedurii este justificată în raport cu unul dintre acestea. Astfel, complexitatea cauzei sau un comportament dilatoriu al reclamantului poate fi reținut pentru a justifica un termen care este la prima vedere prea lung.

    (a se vedea punctele 165 și 167-169)