Cauza C‑390/15

Procedură inițiată de Rzecznik Praw Obywatelskich (RPO)

(cerere de decizie preliminară formulată de Trybunał Konstytucyjny)

„Trimitere preliminară – Fiscalitate – Taxa pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Punctul 6 din anexa III – Validitate – Procedură – Modificare a unei propuneri de directivă a Consiliului în urma unui aviz emis de Parlament – Lipsa unei noi consultări a Parlamentului – Articolul 98 alineatul (2) – Validitate – Excludere de la aplicarea unei cote reduse de TVA în cazul livrării de cărți digitale pe cale electronică – Principiul egalității de tratament – Caracterul comparabil a două situații – Livrarea de cărți digitale pe cale electronică și pe toate tipurile de suport fizic”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 martie 2017

1. Acte ale instituțiilor–Procedură de elaborare–Consultarea corespunzătoare a Parlamentului–Reconsultare obligatorie în cazul unei modificări substanțiale aduse propunerii inițiale–Întinderea obligației

   (art. 113 TFUE; Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/47, anexa III, punctul 6)

2. Armonizarea legislațiilor fiscale–Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată–Posibilitatea statelor membre de a aplica o cotă redusă pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii–Aplicarea unei cote reduse în cazul livrării de cărți digitale sau electronice–Excludere de la aplicarea unei cote reduse în cazul livrării de cărți digitale pe cale electronică–Admisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20; Directiva 2006/112 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/47, art. 98 alin. (2), și anexa III, punctul 6]

1.  Obligația de a consulta Parlamentul în cursul procedurii legislative, în cazurile prevăzute de tratat, presupune ca acesta să fie consultat din nou de fiecare dată când textul adoptat în final, în ansamblu, se îndepărtează în esența sa de la textul cu privire la care Parlamentul a fost deja consultat, în măsura în care modificările nu corespund în esență unei poziții exprimate de Parlament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 1994, Germania/Consiliul, C‑280/93, EU:C:1994:367, punctul 38 și jurisprudența citată).

   Astfel, din compararea textului propunerii de directivă cu cel al punctului 6 din anexa III la Directiva 2006/112 modificată rezultă că acest punct este diferit de propunerea în discuție întrucât nu menționează, ca tipuri de suporturi fizice cărora li se poate aplica o cotă redusă, „cărți[le] audio, cărți[le] în format CD [și] CD‑ROM[‑urile]” enumerate în propunerea amintită, nici nu precizează că ar prevedea numai cărțile „care reproduc în cea mai mare parte aceleași informații ca și cărțile în format de hârtie”, spre deosebire de propunerea menționată, ci indică, în schimb, că s‑ar aplica în cazul cărților livrate „pe toate tipurile de suport fizic”.

   Cu toate acestea, din aceste diferențe nu se poate deduce că punctul 6 din anexa III la Directiva 2006/112 modificată se îndepărtează în esența sa de textul care figura în propunerea de directivă.

   Astfel, dat fiind că această propunere preciza că se referă și la cărțile livrate „pe orice alt suport fizic similar” cărților tipărite, cărților audio și cărților în format CD și CD‑ROM, enumerarea făcută în această propunere trebuie să fie privită ca nefiind limitativă, ci ca urmărind să ilustreze faptul că erau avute în vedere toate tipurile posibile de suport fizic, după cum a reținut în final Consiliul la punctul 6 din anexa III la Directiva 2006/112 modificată.

   În consecință, este necesar să se constate, după cum a procedat Curtea la punctul 53 din Hotărârea din 5 martie 2015, Comisia/Luxemburg (C‑502/13, EU:C:2015:143), că textul punctului 6 din anexa III la Directiva 2006/112 modificată nu este altceva decât o simplificare a redactării textului care figura în propunerea de directivă și a cărui esență a fost menținută în întregime.

   Din ceea ce precedă rezultă că punctul 6 din anexa III la Directiva 2006/112 modificată nu este nevalid pentru motivul că procedura legislativă care a condus la adoptarea sa ar fi fost afectată de o încălcare a unor norme fundamentale de procedură.

   (a se vedea punctele 26, 30-32, 34 și 36)

2.  Examinarea întrebărilor preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea punctului 6 din anexa III la Directiva 2006/112 a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/47/CE a Consiliului din 5 mai 2009, sau a articolului 98 alineatul (2) din directiva menționată coroborat cu punctul 6 din anexa III la aceasta.

   Trebuie amintit de la bun început că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea din 12 noiembrie 2014, Guardian Industries și Guardian Europe/Comisia, C‑580/12 P, EU:C:2014:2363, punctul 51, și Hotărârea din 4 mai 2016, Pillbox 38, C‑477/14, EU:C:2016:324, punctul 35).

   Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, elementele care disting diferite situații, precum și caracterul lor eventual comparabil trebuie să fie determinate și evaluate în funcție de obiectul și de finalitatea urmărită prin dispozițiile în cauză, cu condiția de a se ține seama, în acest scop, de principiile și de obiectivele domeniului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, EU:C:2008:728, punctul 26, precum și jurisprudența citată).

   Prin urmare, este necesar să se constate că, având în vedere obiectivul urmărit prin articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112 modificată coroborat cu punctul 6 din anexa III la această directivă, livrarea de cărți digitale pe toate tipurile de suport fizic, pe de o parte, și livrarea de cărți digitale pe cale electronică, pe de altă parte, constituie situații comparabile.

   În consecință, întrucât articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112 modificată coroborat cu punctul 6 din anexa III la această directivă are ca efect excluderea aplicării unei cote reduse de TVA în cazul livrării de cărți digitale pe cale electronică, deși o asemenea aplicare este autorizată pentru livrarea de cărți digitale pe toate tipurile de suport fizic, aceste dispoziții trebuie să fie privite ca instituind o diferență de tratament între două situații totuși comparabile în raport cu obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii.

   Atunci când se constată o diferență de tratament între două situații comparabile, principiul egalității de tratament nu este încălcat în măsura în care această diferență de tratament este justificată în mod corespunzător (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, EU:C:2008:728, punctul 46).

   Această situație se regăsește, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, atunci când diferența de tratament se află în legătură cu un obiectiv admisibil din punct de vedere legal, urmărit de măsura care are ca efect instituirea unei asemenea diferențe, și este proporțională cu acest obiectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 octombrie 2013, Schaible, C‑101/12, EU:C:2013:661, punctul 77, și Hotărârea din 22 mai 2014, Glatzel, C‑356/12, EU:C:2014:350, punctul 43).

   În acest context, se înțelege că, atunci când adoptă o măsură de natură fiscală, legiuitorul Uniunii este chemat să facă alegeri de natură politică, economică, precum și socială și să stabilească o ordine de prioritate a unor interese divergente sau să facă aprecieri complexe. În consecință, trebuie să i se recunoască, în acest cadru, o putere largă de apreciere, astfel încât controlul jurisdicțional al respectării condițiilor enunțate la punctul precedent din prezenta hotărâre trebuie să se limiteze la cel al erorii vădite [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 decembrie 2002, British American Tobacco (Investments) și Imperial Tobacco, C‑491/01, EU:C:2002:741, punctul 123, precum și Hotărârea din 17 octombrie 2013, Billerud Karlsborg și Billerud Skärblacka, C‑203/12, EU:C:2013:664, punctul 35].

   După cum au explicat Consiliul și Comisia ca răspuns la o întrebare scrisă adresată de Curte și în ședință, excluderea livrării de cărți digitale pe cale electronică de la aplicarea unei cote reduse de TVA, care figurează la articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112 modificată, trebuie concepută ca făcând parte dintr‑un regim special de TVA pentru comerțul electronic. Prin urmare, din explicațiile acestor instituții rezultă că s‑a considerat necesar ca serviciile furnizate pe cale electronică să fie supuse unor norme clare, simple și uniforme pentru a se putea stabili cu certitudine cota de TVA aplicabilă acestor servicii și, astfel, pentru a se facilita gestionarea acestei taxe de către persoanele impozabile și de către administrațiile fiscale naționale.

   Astfel, principiul securității juridice, aflat la baza obiectivului menționat, impune ca o reglementare a Uniunii să permită persoanelor interesate să cunoască fără echivoc întinderea drepturilor și a obligațiilor lor, pentru a fi în măsură să acționeze în cunoștință de cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2010, Comisia/Regatul Unit, C‑582/08, EU:C:2010:429, punctul 49 și jurisprudența citată).

   În plus, Curtea a recunoscut deja legitimitatea obiectivului constând, pentru un legiuitor, în stabilirea unor norme generale care pot fi aplicate cu ușurință de operatorii economici și ușor de controlat de către autoritățile naționale competente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 februarie 2015, Sopora, C‑512/13, EU:C:2015:108, punctul 33).

   În această privință, a se admite că statele membre dispun de posibilitatea de a aplica o cotă redusă de TVA în cazul livrării de cărți digitale pe cale electronică, la fel cum este permis în cazul livrării unor asemenea cărți pe toate tipurile de suport fizic, ar însemna să se aducă atingere coerenței de ansamblu a măsurii dorite de legiuitorul Uniunii, constând în excluderea tuturor serviciilor electronice de la posibilitatea aplicării unei cote reduse de TVA.

   În aceste condiții, diferența de tratament, rezultată din articolul 98 alineatul (2) din Directiva 2006/112 modificată coroborat cu punctul 6 din anexa III la această directivă, dintre livrarea de cărți digitale pe cale electronică și livrarea de cărți pe toate tipurile de suport fizic trebuie să fie considerată ca fiind justificată în mod corespunzător.

   (a se vedea punctele 41, 42, 49, 51-54, 57, 59, 60, 66, 70 și 72 și dispozitivul)