Cauza C‑317/15

X

împotriva

Staatssecretaris van Financiën

(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Trimitere preliminară – Libera circulație a capitalurilor – Articolul 64 TFUE – Circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe care implică prestarea de servicii financiare – Active financiare deținute într‑un cont bancar elvețian – Decizie de rectificare – Termen de rectificare – Prelungirea termenului de rectificare în cazul activelor deținute în afara statului membru de reședință”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 15 februarie 2017

1. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților–Restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe–Restricții privind circulația capitalurilor care implică investiții directe, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe piețele de capital–Noțiunea de restricție în vigoare la 31 decembrie 1993–Prelungirea termenului de rectificare în cazul activelor deținute în afara statului membru de reședință–Posibilitatea aplicării acesteia în situații care nu au legătură cu investițiile directe, cu stabilirea, cu prestarea de servicii financiare sau cu admiterea de valori mobiliare pe piețele de capital

   [art. 63 alin. (1) TFUE și art. 64 alin. (1) TFUE]

2. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților–Restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe–Circulație a capitalurilor care implică prestarea de servicii financiare–Noțiune–Deschiderea unui cont de instrumente financiare de către un rezident al unui stat membru la o instituție bancară situată în afara Uniuni–Includere

   [art. 64 alin. (1) TFUE]

3. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților–Restricții privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe–Restricții privind circulația capitalurilor care implică prestarea de servicii financiare–Domeniu de aplicare–Prelungirea termenului de rectificare în cazul activelor deținute în afara statului membru de reședință–Măsură care nu îl privește nici pe prestatorul de servicii, nici condițiile și modalitățile prestării de servicii–Includere

   [art. 64 alin. (1) TFUE]

1.  Articolul 64 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că este aplicabil unei reglementări naționale care impune o restricție privind circulația capitalurilor prevăzută de această dispoziție, precum termenul de rectificare prelungit în discuție în litigiul principal, chiar dacă această restricție este aplicabilă și unor situații fără legătură cu investițiile directe, cu stabilirea, cu prestarea de servicii financiare sau cu admiterea de valori mobiliare pe piețele de capital.

   În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că reiese din modul de redactare a articolului 64 alineatul (1) TFUE că această dispoziție prevede o derogare de la interdicția prevăzută la articolul 63 alineatul (1) TFUE în favoarea „aplicării” restricțiilor în vigoare la 31 decembrie 1993 în temeiul dreptului intern cu privire la circulația capitalurilor în cazul în care acestea implică investiții directe, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe piețele de capital. Astfel, aplicabilitatea articolului 64 alineatul (1) TFUE nu depinde de obiectul reglementării naționale care cuprinde asemenea restricții, ci de efectul său. Dispoziția menționată se aplică în măsura în care această reglementare națională impune o restricție cu privire la circulația capitalurilor care implică investiții directe, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe piețele de capital. Rezultă că faptul că reglementarea menționată poate fi aplicabilă de asemenea altor situații nu este de natură să se opună aplicabilității articolului 64 alineatul (1) TFUE în împrejurările pe care acesta le vizează.

   În al doilea rând, această interpretare este confirmată de jurisprudența Curții. Aceasta consideră, astfel, că o restricție privind circulația capitalurilor, precum tratamentul fiscal mai puțin avantajos al dividendelor provenite din străinătate, intră sub incidența articolului 64 alineatul (1) TFUE în măsura în care aceasta se referă la participații dobândite în vederea creării sau a menținerii unor legături economice durabile și directe între acționar și societatea respectivă și care îi permit acestuia din urmă să participe efectiv la gestiunea sau la controlul acestei societăți (Hotărârea din 24 noiembrie 2016, SECIL, C‑464/14, EU:C:2016:896, punctul 78 și jurisprudența citată). De asemenea, potrivit Curții, o restricție intră sub incidența articolului 64 alineatul (1) TFUE ca restricție privind circulația capitalurilor care implică investiții directe în măsura în care se raportează la investițiile de orice natură pe care le efectuează persoanele fizice sau juridice și care ajută la crearea sau la menținerea unor relații durabile și directe între cel care oferă fondurile și întreprinderea căreia îi sunt destinate aceste fonduri în vederea exercitării unei activități economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2008, Orange European Smallcap Fund, C‑194/06, EU:C:2008:289, punctul 102). Rezultă din aceste hotărâri și în special din expresia „în măsura în care”, care figurează în acestea, că domeniul de aplicare al articolului 64 alineatul (1) TFUE nu depinde de obiectul specific al unei restricții naționale, ci de efectul său asupra circulației capitalurilor vizate de această dispoziție.

   (a se vedea punctele 21, 22 și 25 și dispozitiv 1)

2.  Deschiderea unui cont de instrumente financiare de către un rezident al unui stat membru la o instituție bancară situată în afara Uniunii Europene, precum cea în discuție în cauza principală, intră sub incidența noțiunii de circulație a capitalurilor care implică prestarea de servicii financiare, în sensul articolului 64 alineatul (1) TFUE.

   În această privință, trebuie arătat că circulația capitalurilor care are loc ca urmare a deschiderii unui cont de instrumente financiare la o instituție bancară implică prestarea de servicii financiare. Astfel, pe de o parte, este cert că această instituție bancară efectuează pentru deținătorul acestui cont servicii de administrare a contului menționat, care trebuie să fie calificate drept prestări de servicii financiare.

   Pe de altă parte, există o legătură de cauzalitate între circulația capitalurilor în cauză și prestarea de servicii financiare, întrucât titularul își plasează capitalurile într‑un cont de instrumente financiare din cauza faptului că beneficiază, în contrapartidă, de servicii de administrare din partea instituției bancare. Prin urmare, există, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, o legătură suficient de strânsă între circulația capitalurilor și prestarea de servicii financiare.

   (a se vedea punctele 29-31 și dispozitiv 2)

3.  Posibilitatea pe care articolul 64 alineatul (1) TFUE o recunoaște statelor membre de a aplica restricții privind circulația capitalurilor care implică prestarea de servicii financiare există și pentru cele care, precum termenul de rectificare prelungit în discuție în litigiul principal, nu privesc nici prestatorul de servicii, nici condițiile și modalitățile prestării de servicii.

   În această privință, trebuie arătat că criteriul determinant pentru aplicarea articolului 64 alineatul (1) TFUE constă în legătura de cauzalitate care există între circulația capitalurilor și prestarea de servicii financiare, iar nu în domeniul de aplicare personal al măsurii naționale în litigiu sau în raportul acesteia cu prestatorul – mai degrabă decât cu destinatarul – al unor astfel de servicii. Astfel, domeniul de aplicare al acestei dispoziții este definit prin referire la categoriile de mișcări de capitaluri care pot face obiectul unor restricții (Hotărârea din 21 mai 2015, Wagner‑Raith, C‑560/13, EU:C:2015:347, punctul 39).

   În consecință, împrejurarea că o măsură națională îl privește în primul rând pe investitor, iar nu pe prestatorul unui serviciu financiar, nu se opune ca această măsură să intre sub incidența articolului 64 alineatul (1) TFUE (Hotărârea din 21 mai 2015, Wagner‑Raith, C‑560/13, EU:C:2015:347, punctul 40). De asemenea, împrejurarea că o măsură națională nu are legătură cu condițiile și modalitățile prestării unui serviciu financiar nu se opune ca această măsură să intre sub incidența dispoziției menționate.

   (a se vedea punctele 33-35 și dispozitiv 3)