Cauza C‑244/15

Comisia Europeană

împotriva

Republicii Elene

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — Libera circulație a capitalurilor — Articolul 63 TFUE — Articolul 40 din Acordul privind SEE — Impozit pe succesiuni — Reglementare a unui stat membru care prevede o scutire de taxele asupra succesiunii, aferente reședinței principale, cu condiția ca moștenitorul să aibă reședința permanentă în acest stat membru — Restricție — Justificare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 26 mai 2016

1. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților – Restricții – Impozit pe succesiuni – Reglementare națională care prevede o scutire de taxele asupra succesiunii, aferente reședinței principale, numai pentru resortisanții statelor membre ale Uniunii care au reședința permanentă în statul membru în cauză – Inadmisibilitate – Justificare – Lipsă

   (art. 63 TFUE; Acordul privind SEE, art. 40)

2. Libera circulație a capitalurilor și libertatea plăților – Restricții – Impozit pe succesiuni – Justificare – Sarcina probei care revine statului membru

   (art. 63 TFUE)

3. Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Examinarea de către Curte a temeiniciei – Situație care trebuie luată în considerare – Situația la expirarea termenului stabilit în avizul motivat

   (art. 258 TFUE)

1.  Prin adoptarea și prin menținerea în vigoare a unei legislații care prevede o scutire de taxele asupra succesiunii, aferente reședinței principale, care se aplică numai resortisanților statelor membre ale Uniunii Europene care au reședința în statul membru în cauză, acesta din urmă nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul articolului 63 TFUE și al articolului 40 din Acordul privind Spațiul Economic European.

   Astfel, o asemenea legislație fiscală are ca efect diminuarea valorii succesiunii în cazul moștenitorului care îndeplinește toate condițiile impuse, cu excepția celei referitoare la obligația de a avea o reședință permanentă în statul membru respectiv, lipsind persoana interesată de scutirea de taxele asupra succesiunii și conducând astfel la aplicarea în cazul acesteia a unei sarcini fiscale superioare celei suportate de un moștenitor care are o reședință permanentă în acel stat membru.

   În ceea ce privește caracterul comparabil al situațiilor categoriilor de persoane avute în vedere, din moment ce o asemenea reglementare națională pune pe același plan, în vederea impozitării unui bun imobil dobândit prin succesiune și situat în statul membru în cauză, moștenitorii nerezidenți și moștenitorii rezidenți, aceasta nu poate, fără a încălca cerințele dreptului Uniunii, să trateze acești moștenitori în mod diferit, în cadrul aceleiași impozitări, în ceea ce privește aplicarea unei scutiri de taxele asupra succesiunii, aferente acestui bun imobil. Or, o asemenea situație se regăsește în speță.

   În plus, niciun motiv imperativ de interes general invocat de statul membru în cauză nu poate justifica o restricție privind libera circulație a capitalurilor, în sensul articolului 63 TFUE. Astfel, legislația respectivă nu este adecvată pentru a permite atingerea în mod coerent și sistematic a obiectivului de interes general de ordin social care constă în a răspunde nevoilor în ceea ce privește locuința, din moment ce scutirea prevăzută nu este supusă obligației ca moștenitorul să își stabilească reședința principală în imobilul care face obiectul succesiunii și nici obligației de a ocupa imobilul respectiv. Mai mult, necesitatea de a preveni reducerea unor venituri fiscale nu figurează nici printre obiectivele prevăzute la articolul 65 TFUE, nici printre motivele imperative de interes general susceptibile să justifice o restrângere a unei libertăți instituite prin Tratatul FUE.

   (a se vedea punctele 31, 36-38, 40, 43, 45 și 50 și dispozitivul)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 42)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 47)