Cauzele conexate C‑164/15 P și C‑165/15 P

Comisia Europeană

împotriva

Aer Lingus Ltd
și
Ryanair Designated Activity Company

„Recurs – Ajutoare de stat – Taxă națională pe transportul aerian – Aplicarea unor rate diferențiate – Rată redusă pentru zborurile cu destinații situate la maximum 300 km de aeroportul național – Avantaj – Caracter selectiv – Evaluare în cazul în care măsura fiscală este susceptibilă să constituie o restricție în calea liberei prestări a serviciilor – Recuperare – Acciză”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 21 decembrie 2016

1. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Acordare de către autoritățile publice a unui tratament fiscal avantajos anumitor întreprinderi–Includere–Facilitate fiscală care constituie o măsură generală aplicabilă fără distincție tuturor operatorilor economici–Excludere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

2. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Caracterul selectiv al măsurii–Măsură națională de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri față de altele care se găsesc într‑o situație de fapt și de drept comparabilă

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

3. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Caracterul selectiv al măsurii–Apreciere întemeiată pe luarea în considerare a tehnicii de reglementare utilizate–Excludere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

4. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Măsură fiscală contrară altor dispoziții ale dreptului Uniunii decât articolele 107 și 108 TFUE–Excluderea calificării drept ajutor de stat a scutirii de această măsură de care beneficiază anumiți contribuabili–Condiții

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

5. Recurs–Motive–Motiv formulat împotriva unui considerent al hotărârii care nu servește la fundamentarea dispozitivului acesteia–Motiv inoperant

   (art. 256 CE; Statutul Curții de Justiție, art. 58)

6. Ajutoare acordate de state–Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă și prin care se dispune desființarea acestuia–Stabilirea obligațiilor statului membru–Obligație de recuperare–Conținut–Restabilirea situației anterioare

   [art. 108 alin. (2) primul paragraf]

7. Ajutoare acordate de state–Recuperarea unui ajutor ilegal–Restabilirea situației anterioare–Încălcarea principiilor proporționalității și egalității de tratament–Inexistență

   (art. 107 și 108 TFUE)

1.  Noțiunea „ajutor” este mai generală decât cea de „subvenție”, deoarece cuprinde nu doar prestații pozitive, cum sunt subvențiile înseși, ci și intervenții ale statului care, sub diferite forme, diminuează costurile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, astfel, fără a fi subvenții în sensul strict al termenului, sunt de aceeași natură și au efecte identice.

   Reiese de aici că o măsură prin care autoritățile publice acordă anumitor întreprinderi o exonerare fiscală care, deși nu presupune un transfer de resurse de stat, pune beneficiarii într‑o situație financiară mai favorabilă decât a celorlalți contribuabili, constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În schimb, avantajele care rezultă dintr-o măsură generală aplicabilă fără distincție tuturor operatorilor economici care, prin urmare, nu este selectivă nu constituie ajutoare de stat în sensul articolului 107 TFUE.

   (a se vedea punctele 40 și 41)

2.  În vederea aprecierii condiției selectivității, articolul 107 alineatul (1) TFUE impune să se stabilească dacă, în cadrul unui regim juridic determinat, o măsură națională este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri în raport cu altele care s‑ar afla, din perspectiva obiectivului urmărit de regimul respectiv, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă.

   (a se vedea punctul 51)

3.  Articolul 107 alineatul (1) TFUE nu stabilește o distincție între intervențiile statului în funcție de tehnicile utilizate de autoritățile naționale.

   Numai efectele produse de măsura fiscală în cauză sunt relevante pentru aprecierea eventualului caracter de ajutor de stat al acesteia și, în special, pentru stabilirea aspectului dacă această măsură conduce la un tratament fiscal mai favorabil al beneficiarilor săi în raport cu ceilalți contribuabili.

   (a se vedea punctele 58 și 68)

4.  Împrejurarea că o măsură fiscală este contrară altor dispoziții ale dreptului Uniunii decât articolele 107 și 108 TFUE nu permite excluderea calificării drept ajutor de stat a scutirii de această măsură de care beneficiază anumiți contribuabili, atât timp cât măsura în cauză produce efecte în privința celorlalți contribuabili și nu a fost nici abrogată, nici declarată ilegală și, prin urmare, inaplicabilă.

   Într‑un asemenea caz, în vederea calificării unei măsuri fiscale drept ajutor de stat, Comisia trebuie să țină seama de aceste efecte și nu le poate ignora, pentru simplul motiv că contribuabilii care fac obiectul unui tratament fiscal mai puțin favorabil pot eventual obține restituirea sumelor plătite în plus în contul taxei deja achitate, prin intermediul unei proceduri în fața instanțelor naționale, dacă este cazul, în temeiul altor dispoziții ale dreptului Uniunii decât articolele 107 și 108 TFUE.

   (a se vedea punctele 69 și 77)

5.  În cadrul unui recurs, motivele îndreptate împotriva motivelor neesențiale ale unei hotărâri a Tribunalului trebuie respinse de la bun început ca fiind inoperante, întrucât nu pot determina anularea acestei hotărâri.

   (a se vedea punctul 86)

6.  Obligația statului membru în cauză de a elimina, prin recuperare, un ajutor considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața unică urmărește, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, restabilirea situației anterioare acordării ajutorului.

   Acest obiectiv este îndeplinit de îndată ce ajutoarele în cauză, împreună – acolo unde este cazul – cu dobânda de întârziere, au fost rambursate de către beneficiar sau, cu alte cuvinte, de către întreprinderile care au beneficiat efectiv de acest ajutor. Prin această rambursare, beneficiarul pierde avantajul de care s‑a bucurat în fața concurenților săi pe piață și se restabilește situația anterioară acordării ajutorului.

   În plus, recuperarea unui ajutor ilegal în vederea restabilirii situației anterioare nu implică o reconstituire diferită a trecutului în funcție de elemente ipotetice, precum alegerile, adesea multiple, care ar fi putut fi făcute de operatorii interesați, cu atât mai mult cu cât alegerile efectiv făcute cu beneficiul ajutorului se pot dovedi ireversibile.

   Recuperarea acestui ajutor implică restituirea avantajului conferit de acesta beneficiarului său, iar nu restituirea eventualului beneficiu economic realizat de beneficiar prin exploatarea avantajului menționat. Un astfel de beneficiu poate să nu fie identic cu avantajul pe care îl constituie ajutorul în cauză sau chiar să se dovedească inexistent, fără ca această împrejurare să poată justifica nerecuperarea aceluiași ajutor sau recuperarea unei sume diferite de cea care constituie avantajul conferit de ajutorul ilegal în cauză.

   În ceea ce privește, în special, un ajutor ilegal acordat sub forma unui avantaj fiscal, recuperarea ajutorului implică supunerea operațiunilor efectiv realizate de beneficiarii ajutorului în cauză la tratamentul fiscal care le‑ar fi fost aplicabil în lipsa ajutorului ilegal.

   În sfârșit, recuperarea unui cuantum egal cu diferența dintre taxa care ar fi fost datorată în lipsa unei măsuri de ajutor ilegal și cuantumul mai puțin important plătit în aplicarea acestei măsuri nu constituie o nouă taxă, impusă retroactiv. Este vorba despre recuperarea părții din taxa inițială neplătite în temeiul unei scutiri nelegale. Nici o asemenea recuperare nu constituie o sancțiune.

   (a se vedea punctele 89-92, 93 și 114)

7.  Obligația de recuperare a unui ajutor nu încalcă nici principiul proporționalității, nici principiul egalității de tratament. Pe de o parte, anularea unui ajutor ilegal prin intermediul recuperării reprezintă consecința logică a constatării ilegalității ajutorului, astfel încât recuperarea acestui ajutor în vederea reinstituirii situației anterioare nu ar putea fi considerată, în principiu, drept măsură disproporționată în raport cu obiectivele prevăzute de dispozițiile din Tratatul FUE în materie de ajutoare de stat.

   Pe de altă parte, beneficiarii ajutorului, care sunt obligați să îl restituie, nu se află în mod evident în aceeași situație precum companiile aeriene care nu au beneficiat de ajutor și nu sunt vizate de recuperare, astfel încât nu se poate pune problema unui tratament al unor situații similare, cu încălcarea principiului egalității de tratament.

   (a se vedea punctele 116 și 117)