Cauzele conexate C‑145/15 și C‑146/15

K. Ruijssenaars și alții

împotriva

Staatssecretaris van Infrastructuur en Milieu

[cerere de decizie preliminară formulată de Raad van State (Țările de Jos)]

„Transporturi aeriene — Regulamentul (CE) nr. 261/2004 — Articolul 7 — Compensarea pasagerilor în eventualitatea anulării sau întârzierii de mai mult de trei ore a unui zbor — Articolul 16 — Organisme naționale responsabile de aplicarea regulamentului — Competență — Adoptarea de măsuri coercitive împotriva operatorului de transport aerian în vederea plății compensației datorate unui pasager”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 17 martie 2016

Transporturi – Transporturi aeriene – Regulamentul nr. 261/2004 – Compensare și asistență a pasagerilor – Întârzierea prelungită a zborurilor – Organisme naționale responsabile de aplicarea regulamentului – Obligația de a adopta măsuri coercitive împotriva operatorului de transport aerian în vederea plății compensației datorate unui pasager – Lipsă

[Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (21) și art. 7 alin.(1) și art. 16]

Articolul 16 din Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului nr. 295/91 trebuie interpretat în sensul că organismul desemnat de fiecare stat membru în temeiul alineatului (1) al acestui articol, căruia i‑a fost adresată plângerea individuală a unui pasager ca urmare a refuzului unui operator de transport aerian de a‑i plăti acestuia din urmă compensația prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul menționat, nu este obligat să adopte măsuri coercitive împotriva acestui operator de transport pentru a‑l constrânge la plata compensației.

Astfel, plângerile care pot fi adresate organismului de către orice pasager în temeiul articolului 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie considerate mai degrabă niște semnalări menite să contribuie la buna aplicare a acestui regulament în general, fără a se impune acestui organism să acționeze în urma unor asemenea plângeri pentru a garanta dreptul fiecărui pasager individual de a obține o compensație. În plus, noțiunea „sancțiuni” cuprinsă la alineatul (3) al acestui articol coroborat cu considerentul (21) al acestui regulament trebuie interpretată ca desemnând măsurile luate ca reacție la nerespectările pe care organismul le descoperă în exercitarea supravegherii sale cu caracter general prevăzute la alineatul (1) al articolului 16 menționat, iar nu măsurile coercitive administrative care trebuie luate în fiecare caz individual.

(a se vedea punctele 31, 32 și 38 și dispozitivul)