Cauza C‑76/15

Paul Vervloet și alții

împotriva

Ministerraad

(cerere de decizie preliminară formulată de Grondwettelijk Hof)

„Trimitere preliminară – Ajutoare de stat – Ajutor pus în aplicare de Regatul Belgiei în favoarea societăților cooperative financiare din grupul ARCO – Sisteme de garantare a depozitelor – Directiva 94/19/CE – Domeniu de aplicare – Schemă de garantare care protejează acțiunile membrilor persoane fizice ai societăților cooperative care își desfășoară activitatea în sectorul financiar – Excludere – Articolele 107 și 108 TFUE – Decizie a Comisiei prin care un ajutor este declarat incompatibil cu piața internă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 21 decembrie 2016

1. Întrebări preliminare–Admisibilitate–Necesitatea unei hotărâri preliminare și pertinența întrebărilor adresate–Apreciere de către instanța națională–Prezumția de pertinență a întrebărilor adresate

   (art. 267 TFUE)

2. Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Instituții de credit–Sisteme de garantare a depozitelor–Directiva 94/19–Domeniu de aplicare–Depozit–Noțiune–Acțiuni ale unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Excludere

   (Directiva 94/19 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, art. 1 punctul 1 primul și al doilea paragraf)

3. Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Instituții de credit–Sisteme de garantare a depozitelor–Directiva 94/19–Domeniu de aplicare–Societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Excludere

   (Directiva 94/19 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, art. 1 punctul 1 primul și al patrulea paragraf)

4. Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Instituții de credit–Sisteme de garantare a depozitelor–Directiva 94/19–Reglementare națională care prevede o schemă de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Admisibilitate–Condiții

   (art. 107 TFUE și 108 TFUE; Directiva 94/19 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, art. 2 și 3)

5. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Acordarea unui avantaj beneficiarilor–Schemă de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Includere

   (art. 107 TFUE)

6. Ajutoare acordate de state–Noțiune–Caracterul selectiv al măsurii–Schemă de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Includere

   [art. 107 alin. (1) TFUE; Directiva 94/19 a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, primul considerent)

7. Ajutoare acordate de state–Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre–Atingere adusă concurenței–Schemă de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar–Criterii de apreciere

   [art. 107 alin. (1) TFUE]

8. Ajutoare acordate de state–Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă–Obligația de motivare–Conținut

   [art. 107 alin. (1) TFUE și art. 296 TFUE]

9. Acțiune în anulare–Motive–Nemotivare sau insuficiența motivării–Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond

   (art. 263 TFUE și 296 TFUE)

10. Ajutoare acordate de state–Proiecte de ajutoare–Obligație de notificare prealabilă și de suspendare provizorie a punerii în aplicare a ajutorului–Conținut

    [art. 107 alin. (1) TFUE și art. 108 alin. (3) TFUE]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 56 și 57)

2.  În ceea ce privește domeniul de aplicare material al Directivei 94/19 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, reiese din însuși titlul acestei directive că ea privește sistemele de garantare a depozitelor. În temeiul articolului 1 punctul 1 primul paragraf din directiva menționată, „depozit” înseamnă, pe de o parte, orice sold creditor rezultat din fondurile rămase într‑un cont sau din situații temporare care derivă din operațiuni bancare normale și pe care o instituție de credit trebuie să îl plătească în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, precum și, pe de altă parte, orice creanță evidențiată printr‑un titlu de creanță emis de această instituție. Nu se încadrează în această definiție acțiunile unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar. Astfel, rezultă că în cazul unor asemenea acțiuni este vorba despre o participație la capitalul propriu al unei societăți, în timp ce depozitele vizate de Directiva 94/19 se deosebesc de acestea prin aceea că fac parte din pasivul exigibil al unei instituții de credit.

   În plus, deși depozitele trebuie, în temeiul definiției date acestora la articolul 1 primul paragraf din Directiva 94/19, să fie restituite titularului lor în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, suma percepută, în caz de retragere, de titularul unor acțiuni ale societăților cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar reflectă evoluția randamentului respectivelor societăți. Achiziția unor astfel de acțiuni seamănă mai mult cu achiziția de acțiuni ale unor societăți, cu privire la care Directiva 94/19 nu prevede nicio garanție, decât cu un plasament într‑un cont bancar. Pe de altă parte, acțiunile unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar nu sunt asimilabile acțiunilor unor „building societies” britanice sau irlandeze, care sunt considerate depozite, conform articolului 1 punctul 1 al doilea paragraf din Directiva 94/19. Niciun element din textul sau din geneza respectivului paragraf nu arată că această dispoziție are vocația de a îngloba alte instrumente decât cele care sunt expres menționate acolo. În plus, dispoziția amintită exclude în mod expres din extinderea respectivă acțiunile acestor „building societies” care constituie un element de capital.

   (a se vedea punctele 65-69)

3.  În ceea ce privește domeniul de aplicare personal al Directivei 94/19 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, cele două tipuri de depozite menționate la articolul 1 punctul 1 primul paragraf din această directivă au ca punct comun faptul că au fost efectuate la o instituție de credit. Articolul 1 punctul 4 din Directiva 94/19 definește noțiunea „instituție de credit” ca vizând întreprinderile a căror activitate constă în acceptarea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populație și acordarea de credite în nume propriu. Nu reiese că societățile cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar primesc depozite de la populație sau că, la fel ca băncile, acordă în mod regulat credite în nume propriu. Rezultă că acțiunile acestor societăți nu intră în domeniul de aplicare personal al Directivei 94/19.

   (a se vedea punctele 70-72)

4.  Articolele 2 și 3 din Directiva 94/19 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, trebuie interpretate în sensul că nu impun statelor membre să adopte o schemă de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar și nici nu se opun ca un stat membru să adopte o astfel de schemă, cu condiția ca această schemă să nu compromită eficiența practică a schemei de garantare a depozitelor a cărei instituire este impusă statelor membre prin directiva amintită, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale, și ca ea să fie conformă cu Tratatul FUE, în special cu articolele 107 și 108 TFUE.

   (a se vedea punctul 87 și dispozitiv 1)

5.  În ceea ce privește calificarea ca ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE a unei scheme de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar, condiția referitoare la avantajul conferit de intervenția statului este îndeplinită în cazul în care un grup de societăți este favorizat de această schemă, la care de altfel, contrar celorlalte societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar, au solicitat ele înseși să adere și de care, ulterior, au beneficiat. Astfel, datorită acestei scheme de garantare, grupul menționat este ferit de o retragere iminentă a investitorilor privați din societățile acestui grup și, prin urmare, este în măsură, în același timp, să contribuie la recapitalizarea unei bănci de importanță națională al cărei acționar principal este. Împrejurarea că alte persoane interesate, și anume particularii deținători de acțiuni ale societăților din grupul menționat, precum și banca în discuție, au putut beneficia de asemenea de anumite avantaje în temeiul respectivei scheme de garantare nu este de natură să excludă faptul că grupul menționat trebuie considerat ca fiind beneficiarul acesteia.

   (a se vedea punctele 89, 91, 94 și 95)

6.  Articolul 107 alineatul (1) TFUE impune să se determine dacă, în cadrul unui anumit regim juridic, o măsură națională este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri față de altele care, având în vedere obiectivul urmărit de regimul respectiv, s‑ar găsi într‑o situație de fapt și de drept comparabilă.

   În ceea ce privește o schemă de garantare a depozitelor care este extinsă de un stat membru la acțiunile unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar, beneficiul acestei scheme de garantare conferă un avantaj economic societăților respective față de alți operatori economici care oferă spre vânzare părțile lor sociale sub forma unor acțiuni fără a beneficia de o astfel de schemă de garantare. Or, societățile cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar sunt, în ceea ce privește obiectivul urmărit prin schema de garantare a depozitelor și care constă, după cum reiese din primul considerent al Directivei 94/19 privind sistemele de garantare a depozitelor, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/1, în furnizarea unei garanții depunătorilor în caz de indisponibilitate a depozitelor încredințate instituțiilor de credit și în consolidarea stabilității sistemului bancar, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă, în pofida anumitor particularități care decurg din forma juridică a societăților menționate, cu cea a altor operatori economici, indiferent dacă este sau nu este vorba despre societăți cooperative, care oferă spre vânzare părțile lor sociale sub forma unor acțiuni, prin punerea la dispoziția publicului a unei forme de plasare de capital care nu intră sub incidența schemei de garantare a depozitelor.

   În consecință, extinderea schemei de garantare la acțiunile unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar are ca efect conferirea unui avantaj economic acestor societăți față de alți operatori economici care se află, având în vedere obiectivul urmărit de schema menționată, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a respectivelor societăți cooperative și, prin urmare, prezintă un caracter selectiv.

   (a se vedea punctele 98-101)

7.  În ceea ce privește calificarea ca ajutor de stat a unei scheme de garantare a acțiunilor unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar, împrejurarea că valoarea acțiunilor deținute de membrii persoane fizice ai societăților menționate este în general de importanță redusă nu este de natură să excludă ca schema de garantare în discuție să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre. Efectele unei astfel de scheme asupra concurenței și asupra schimburilor comerciale dintre statele membre trebuie apreciate astfel în raport cu totalitatea acțiunilor societăților cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar pe care le vizează, iar nu în raport cu capitalul garantat al unui anumit membru persoană fizică. În orice caz, valoarea relativ redusă a unui ajutor sau dimensiunea relativ mică a întreprinderii beneficiare nu înseamnă a priori că există posibilitatea ca schimburile comerciale între statele membre să nu fie afectate.

   (a se vedea punctele 106 și 107)

8.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 110, 111, 113 și 114)

9.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 116)

10.  Interdicția de a pune în aplicare un proiect care urmărește să instituie sau să modifice ajutoare înainte de pronunțarea unei decizii finale de către Comisie prevăzută la articolul 108 alineatul (3) ultima teză TFUE vizează să garanteze că efectele unui ajutor nu se produc înainte de a asigura Comisiei un termen rezonabil pentru a analiza proiectul în detaliu și, dacă este cazul, pentru a iniția procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

    În această privință, în ceea ce privește o măsură care constă în admiterea în schema de garantare a depozitelor a unor societăți cooperative autorizate care își desfășoară activitatea în sectorul financiar, nu se poate considera că o notificare către Comisie efectuată la un stadiu avansat, și anume la data la care cererea de protecție a capitalului unor astfel de societăți prin respectiva schemă de garantare a fost acceptată de statul membru în cauză, intervine în timp util, în sensul articolului 108 alineatul (3) TFUE. Notificarea schemei amintite a intervenit, în orice caz, atunci când ea deja nu se mai afla în stadiul de proiect, în sensul aceleiași dispoziții. În consecință, principiul controlului preventiv de către Comisie a fost încălcat. Rezultă că articolul 108 alineatul (3) TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei asemenea scheme de garantare, în măsura în care aceasta din urmă a fost pusă în aplicare cu încălcarea obligațiilor care decurg din respectiva dispoziție.

    (a se vedea punctele 120, 123, 124, 126 și 128 și dispozitiv 3)