Cauza T‑817/14

Zoofachhandel Züpke GmbH și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Răspundere extracontractuală — Sănătate animală — Combatere a gripei aviare — Interdicția importului în Uniune de păsări sălbatice capturate — Regulamentul (CE) nr. 318/2007 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 — Încălcare suficient de gravă a unor norme de drept care conferă drepturi particularilor — Nerespectare vădită și gravă a limitelor puterii de apreciere — Proporționalitate — Obligația de diligență — Articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 17 martie 2016

1. Răspundere extracontractuală — Condiții — Nelegalitate — Încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii — Reglementare în domeniul sănătăţii animale — Cerința unei nerespectări vădite și grave de către instituția în cauză a limitelor puterii sale de apreciere

   (art. 43 TFUE și art. 340 al doilea paragraf TFUE)

2. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Proporționalitate — Conţinut

   [art. 5 alin (4) TFUE]

3. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Principiul precauției — Conţinut

   [art. 11 TFUE, art. 168 alin. (1) TFUE, art. 169 alin. (1) și (2) TFUE și art. 191 alin. (1) și (2) TFUE]

4. Agricultură — Apropierea legislațiilor în domeniul sănătăţii animale — Controale veterinare și zootehnice în cadrul schimburilor intracomunitare de animale vii și de produse de origine animală — Directiva 91/496 — Măsuri de salvgardare care privesc importuri originare dintr‑o țară terță — Noţiune — Regulamente ale Comisiei care impun restricții la importul în Uniune al anumitor păsări fără a viza o țară terță specifică — Excludere

   [Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 ale Comisiei; Directiva 91/496 a Consiliului, art. 18 alin. (1)]

5. Agricultură — Apropierea legislațiilor în domeniul sănătăţii animale — Controale veterinare și zootehnice în cadrul schimburilor intracomunitare de animale vii și de produse de origine animală — Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013, care instituie o interdicție a importului de păsări sălbatice capturate în mediul lor natural — Limitarea importurilor la păsările crescute în captivitate într‑o unitate de creștere acreditată — Încălcarea principiilor proporționalității și precauției — Inexistenţă

   [art. 43 TFUE, Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 ale Comisiei; Directiva 92/65 a Consiliului]

6. Agricultură — Apropierea legislațiilor în domeniul sănătăţii animale — Controale veterinare și zootehnice în cadrul schimburilor intracomunitare de animale vii și de produse de origine animală — Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013, care instituie o interdicție a importului de păsări sălbatice capturate în mediul lor natural — Neaplicarea interdicției păsărilor crescute în captivitate — Încălcarea principiului proporționalității — Inexistenţă

   (Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 ale Comisiei)

7. Dreptul Uniunii Europene — Principii — Principiul bunei administrări — Obligaţia de diligenţă — Conţinut

8. Agricultură — Apropierea legislațiilor în domeniul sănătăţii animale — Controale veterinare și zootehnice în cadrul schimburilor intracomunitare de animale vii și de produse de origine animală — Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013, care instituie o interdicție a importului de păsări sălbatice capturate în mediul lor natural — Restrângere disproporționată a drepturilor la libertatea de alegere a ocupației, la libertatea de a desfășura o activitate comercială și de proprietate — Inexistenţă

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 15-17; Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 ale Comisiei]

1.  În materia răspunderii extracontractuale a Uniunii, prima condiție, referitoare la conduita nelegală imputată instituției sau organului în cauză, cere să fie demonstrată existența unei încălcări suficient de grave a unei norme de drept care are ca obiect conferirea de drepturi particularilor. Această cerință urmărește, indiferent de natura actului ilicit în discuție, să evite ca riscul de a suporta prejudiciile pretinse de întreprinderile respective să limiteze capacitatea instituției în cauză de a‑și exercita pe deplin competențele în interesul general, atât în cadrul activității sale din domeniul normativ sau care implică alegeri de politică economică, cât și în domeniul competenței sale administrative, asigurându‑se în același timp că particularii nu suportă consecințele neîndeplinirii flagrante și impardonabile a unor obligații.

   În ceea ce privește o eventuală încălcare suficient de gravă a normelor de drept în materie de sănătate animală, o astfel de încălcare trebuie să se bazeze pe nerespectarea vădită și gravă a limitelor puterii largi de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii în exercitarea competențelor în domeniul politicii agricole comune în temeiul articolului 43 TFUE. Astfel, exercitarea acestei puteri discreționare implică necesitatea ca legiuitorul Uniunii să anticipeze și să evalueze o serie de evoluții ecologice, științifice, tehnice și economice cu caracter complex și nesigur. În această privință, deși studiile și avizele științifice trebuie să fie luate în considerare de către instituțiile Uniunii, alegerea politică pe care o constituie stabilirea unui nivel adecvat de protecție pentru societate revine respectivelor instituții, și nu oamenilor de știință.

   (a se vedea punctele 41-43)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 50)

3.  Principiul precauției constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din articolul 11 TFUE, din articolul 168 alineatul (1) TFUE, din articolul 169 alineatele (1) și (2) TFUE și din articolul 191 alineatele (1) și (2) TFUE, care impune autorităților în cauză să ia, în cadrul precis al exercitării competențelor care le sunt atribuite prin reglementarea relevantă, măsuri adecvate pentru a preveni anumite riscuri potențiale pentru sănătatea publică, siguranță și mediu, dând prioritate cerințelor referitoare la protecția acestor interese față de interesele economice. Astfel, principiul precauției permite instituțiilor, în cazul în care persistă unele incertitudini științifice cu privire la existența sau la întinderea riscurilor privind sănătatea umană, să ia măsuri de protecție fără a trebui să aștepte demonstrarea deplină a caracterului real și grav al acestor riscuri sau materializarea efectelor dăunătoare asupra sănătății. În plus, atunci când se dovedește imposibilă determinarea cu certitudine a existenței sau a întinderii riscului invocat din cauza naturii insuficiente, neconcludente sau imprecise a rezultatelor studiilor efectuate, dar persistă probabilitatea unui prejudiciu real pentru sănătatea publică în ipoteza realizării riscului, principiul precauției justifică adoptarea unor măsuri restrictive, cu condiția ca acestea să fie nediscriminatorii și obiective.

   (a se vedea punctul 51)

4.  Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină nu constituie măsuri de salvgardare în întemeiate pe articolul 18 alineatul (1) din Directiva 91/496 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar‑veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate, dar, în conformitate cu temeiurile lor juridice, impun, pentru toate țările terțe, cerințe generale de sănătate animală pentru importul de animale în Uniune. Astfel, temeiurile juridice pe care se întemeiază aceste regulamente nu conțin nicio referință la o țară terță specifică în care există un risc sanitar cert.

   (a se vedea punctele 60 și 61)

5.  O reglementare care condiționează importul de păsări în Uniune de proveniența lor din țări terțe care sunt apte să furnizeze garanții echivalente celor care prevalează în Uniune, astfel cum este prevăzută în Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină, este conformă obiectivelor și dispozițiilor din Directiva 92/65 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425, precum și principiului precauției, fără a fi în același timp disproporționată.

   În această privință, în ceea ce privește cerința care figurează în Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013, potrivit căreia animalele trebuie să provină dintr‑o unitate de creștere acreditată, în care sunt crescute în captivitate, și nu din mediul natural, ținând seama de incertitudinile cu privire la starea sanitară a păsărilor sălbatice capturate, trebuie să se constate că această cerință, cuplată cu cea a unui sistem veterinar eficient, constituie condiția indispensabilă a unei supravegheri sanitare și a unui control preventiv în țara terță de origine, care, la rândul lor, condiționează respectarea de către această țară terță a garanțiilor echivalente celor care prevalează în Uniune și înscrierea sa în lista țărilor terțe din care este autorizat importul de animale în Uniune. În consecință, principiul autorizării prealabile, edictat în temeiul bazelor juridice ale regulamentelor menționate și în conformitate cu principiul precauției, trebuie să fie aplicat bazându‑se nu pe prezumții privind situația sanitară generală în țara terță de origine, ci pe obținerea de garanții cu privire la supravegherea sanitară a păsărilor crescute într‑o unitate acreditată de această țară. Aceste garanții permit în special să se determine cu o certitudine științifică suficientă dacă în respectiva țară nu există boli, independent de localizarea sa geografică și de astfel de prezumții.

   În consecință, în măsura în care o interdicție a importurilor în Uniune de păsări sălbatice capturate constituie corolarul garanțiilor cerute de principiul autorizării prealabile țărilor terțe, Comisia, solicitând asemenea garanții în Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013, în cadrul largii sale puteri de apreciere în temeiul articolului 43 TFUE, nu a săvârșit nicio eroare vădită și nicio încălcare gravă a principiului proporționalității sau a principiului precauției. În mod identic, în ceea ce privește caracterul proporțional al sferei geografice a interdicției importului în Uniune de păsări sălbatice capturate, Comisia nu ar fi putut să depășească puterea sa de apreciere și să încalce principiul proporționalității decât abținându‑se să autorizeze importul unor asemenea păsări din zone în care în mod vădit nu există gripă aviară. Cu toate acestea, în lipsa unor elemente care ar atesta în mod clar și suficient de probant că anumite țări sau anumite continente, în special America de Sud și Oceania, sunt neatinse sau lipsite de virusul gripei aviare pe termen lung sau că, în general, păsările sălbatice capturate nu prezintă niciun risc de propagare a acestui virus, în consecință, trebuie să se constate că incertitudinea științifică referitoare la riscul de propagare a gripei aviare în Uniune prin importuri de păsări sălbatice capturate din țări terțe din lumea întreagă subzistă în mare măsură.

   (a se vedea punctele 66, 68-72, 84 și 85)

6.  În ceea ce privește Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină, nu se poate reproșa Comisiei că ar fi adoptat o măsură vădit disproporționată prin faptul că a făcut o distincție între păsările sălbatice și păsările crescute în captivitate. Astfel, în ceea ce privește măsurile de prevenire a riscurilor, păsările sălbatice se deosebesc de păsările crescute în captivitate, în măsura în care, în cazul acestor din urmă păsări, este posibil să se impună un control sanitar strict încă din momentul nașterii lor, care poate să meargă până la creșterea lor în mediu închis sau să includă izolarea lor de păsările de curte.

   (a se vedea punctele 91 și 93)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 107)

8.  Libertatea de alegere a ocupației, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate constituie drepturi fundamentale consacrate la articolele 15-17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cu toate acestea, drepturile respective nu reprezintă prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în lumina funcției pe care o îndeplinesc în societate. În consecință, pot fi instituite restrângeri în exercitarea lor, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate.

   În ceea ce privește Regulamentele nr. 318/2007 și nr. 139/2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Comunitate și a condițiilor de carantină, acestea urmăresc un obiectiv legitim de interes general, și anume protecția sănătății umane și a sănătății animale împotriva riscului de propagare a virusului gripei aviare, și nu sunt vădit disproporționate în raport cu acest obiectiv. Prin urmare, ele nu pot fi considerate o intervenție excesivă și intolerabilă care ar fi adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate și libertății de a exercita o activitate economică. În această privință, o eventuală scădere a cifrei de afaceri sau un eventual beneficiu nerealizat legate de o diferență de preț de cost între păsările crescute în captivitate și păsările capturate în sălbăticie nu poate constitui o atingere a substanței înseși a drepturilor fundamentale, care depășește în mod considerabil oportunitatea comercială.

   (a se vedea punctele 126, 128, 129 și 132)