This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62014FJ0124
Petsch/Comisia
Petsch/Comisia
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
30 iunie 2015
Olivier Petsch
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Agent contractual — Personalul creșelor și al centrelor de supraveghere a copiilor — Reforma statutului și a RAA intrată în vigoare la 1 ianuarie 2014 — Regulamentul nr. 1023/2013 — Creșterea programului de muncă — Sumă suplimentară lunară — Articolul 50 din Regulamentul de procedură — Ierarhia normelor — Dispoziții generale de aplicare a articolului 110 alineatul (1) din statut — Articolul 2 din anexa la RAA — Articolele 27 și 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”
Obiectul:
Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Petsch solicită anularea fișei sale de remunerație pentru luna ianuarie 2014 și a fișelor întocmite pentru lunile următoare, în măsura în care acestea nu prevăd „suma lunară suplimentară” ținând cont de creșterea timpului de muncă începând din 1 ianuarie 2014
Decizia:
Respinge acțiunea. Domnul Petsch suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul hotărârii
Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunerea clară și precisă a motivelor invocate – Acțiune în fața Tribunalului Funcției Publice
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 50 alin. (1) lit. (e)]
Funcționari – Agenți contractuali – Condiții de muncă – Reforma statutului și a Regimului aplicabil celorlalți agenți intrată în vigoare la 1 ianuarie 2014 – Majorarea timpului de muncă fără creșterea salariului – Efectul asupra sumei suplimentare lunare în temeiul articolului 2 alineatul (2) din anexa la regimul menționat – Inexistență
[Statutul funcționarilor, art. 55; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 93, și anexa, art. 2 alin. (2); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (12) și (22)]
Funcționari – Statut – Dispoziții generale de aplicare – Competența instituțiilor – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 110 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți)
Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii – Dreptul de negociere colectivă – Posibilitatea de a fi invocat în raporturile dintre instituțiile Uniunii și personalul lor – Limite
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 27 și 28)
Obiectivul urmărit prin modificarea articolului 35 alineatul (1) litera (e) din fostul Regulament de procedură al Tribunalului Funcției Publice, prin articolul 50 alineatul (1) litera (e) din același Regulament de procedură, în versiunea intrată în vigoare la 1 octombrie 2014, a constat în special în consolidarea obligației care îi revine reclamantului, de a-și prezenta clar motivele instituind obligația ca acestea să se bazeze pe identificarea precisă a temeiului lor juridic, ca argumentarea prezentată pentru fiecare motiv să aibă legătură doar cu acest temei și ca fiecare dintre motive să se distingă clar de celelalte, aceasta în interesul tuturor actorilor judiciari, justițiabililor, avocaților, agenților și magistraților. În aceste condiții, nu este de competența Tribunalului să dispună măsuri de organizare a procedurii sau să adreseze întrebări în cadrul ședinței cu unicul scop de a remedia caracterul insuficient, impreciziile sau ambiguitățile de redactare ale cererii introductive în raport cu articolul 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură.
În această privință, în cazul în care motivele nu sunt structurate astfel cum impune în prezent articolul 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, dacă argumentele prezentate sumar permit, după ce au fost înlăturate digresiunile, expresiile formale și alte motive echivoce, imprecise sau nedezvoltate, să se deducă motivele pe care reclamantul urmărește să le invoce, cererea introductivă nu poate fi considerată inadmisibilă în ansamblul său.
(a se vedea punctele 21 și 23)
Trimitere la:Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea de Pretis Cagnodo și Trampuz de Pretis Cagnodo/Comisia, F-104/10, EU:F:2013:64, punctul 57
Având în vedere considerentele (12) și (22), Regulamentul nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene a modificat articolul 55 din statut menționând un timp de lucru săptămânal minim de 40 de ore, fără să modifice articolul 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care stabilește salariul de bază al agenților contractuali.
În consecință, prin adoptarea Regulamentului nr. 1023/2013, legiuitorul a înțeles să mărească durata timpului de lucru săptămânal minim la 40 de ore fără o majorare salarială, în timp ce această durată fusese anterior stabilită de comun acord de autoritățile împuternicite să facă numiri din fiecare instituție la 37 de ore și 30 de minute, având în vedere latitudinea lăsată instituțiilor de articolul 55 din statut în versiunea aplicabilă până la 31 decembrie 2013.
În ceea ce privește plata sumei suplimentare la care se referă articolul 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, aceasta nu era doar o „posibilitate” lăsată în competența fiecărei instituții, ci era, în plus, avută în vedere pentru a proteja puterea de cumpărare a persoanelor interesate, calculată în prezent pe o bază lunară începând de la schimbarea regimului, în compensarea eventualei scăderi a remunerației în urma acceptării unui contract de agent contractual, ținând cont de cuantumul salarial plătit în temeiul legislației naționale la data schimbării regimului. Or, dispozițiile dreptului Uniunii care conferă dreptul la prestații financiare sunt de strictă interpretare.
În această privință, ținând cont de modul de redactare, de obiectivul și de contextul reprezentat de noul articol 55 din statut, interpretat în lumina articolului 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, trebuie, în consecință, să se considere că articolul 2 din anexa la regimul amintit menține posibilitatea fiecărei instituții de a plăti suma suplimentară lunară, fără însă ca această sumă să fie afectată de creșterea timpului de lucru nereflectată în cuantumul salarial decisă de legiuitorul Uniunii. În această ultimă privință, cu respectarea normelor superioare care i se impun, legiuitorul este liber să aducă normelor din statut în orice moment modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului și să adopte pentru viitor dispoziții statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați.
(a se vedea punctele 27, 28, 33, 35 și 36)
Trimitere la:Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T-58/05, EU:T:2007:218, punctul 86
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Dalmasso/Comisia, F-61/05, EU:F:2008:47, punctul 78, și Hotărârea Bosman/Consiliul, F-145/07, EU:F:2008:149, punctele 32 și 39 și jurisprudența citată
Dispozițiile generale de aplicare adoptate în cadrul articolului 110 alineatul (1) din statut au o forță obligatorie inferioară statutului și Regimului aplicabil celorlalți agenți. Ele nu pot institui, așadar, norme care derogă de la dispozițiile ierarhic superioare ale acestora.
(a se vedea punctul 29)
Trimitere la:Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Ianniello/Comisia, T-308/04, EU:T:2007:347, punctul 38
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bouillez și alții/Consiliul, F-11/11, EU:F:2012:8, punctul 45
Deși dreptul lucrătorilor la informare și la consultare și dreptul de negociere colectivă, consacrate la articolul 27 și la articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot să se aplice în raporturile dintre instituțiile Uniunii și personalul lor, dreptul Uniunii trebuie să reglementeze exercitarea acestora, în conformitate cu termenii acestor dispoziții.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:Curte: Hotărârea Association de médiation sociale, C-176/12, EU:C:2014:2, punctele 44 și 45
Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța Bergallou/Parlamentul și Consiliul, T-22/14, EU:T:2014:954, punctul 33
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
30 iunie 2015
Olivier Petsch
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Agent contractual — Personalul creșelor și al centrelor de supraveghere a copiilor — Reforma statutului și a RAA intrată în vigoare la 1 ianuarie 2014 — Regulamentul nr. 1023/2013 — Creșterea programului de muncă — Sumă suplimentară lunară — Articolul 50 din Regulamentul de procedură — Ierarhia normelor — Dispoziții generale de aplicare a articolului 110 alineatul (1) din statut — Articolul 2 din anexa la RAA — Articolele 27 și 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”
Obiectul:
Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Petsch solicită anularea fișei sale de remunerație pentru luna ianuarie 2014 și a fișelor întocmite pentru lunile următoare, în măsura în care acestea nu prevăd „suma lunară suplimentară” ținând cont de creșterea timpului de muncă începând din 1 ianuarie 2014
Decizia:
Respinge acțiunea. Domnul Petsch suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Sumarul hotărârii
Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunerea clară și precisă a motivelor invocate – Acțiune în fața Tribunalului Funcției Publice
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 50 alin. (1) lit. (e)]
Funcționari – Agenți contractuali – Condiții de muncă – Reforma statutului și a Regimului aplicabil celorlalți agenți intrată în vigoare la 1 ianuarie 2014 – Majorarea timpului de muncă fără creșterea salariului – Efectul asupra sumei suplimentare lunare în temeiul articolului 2 alineatul (2) din anexa la regimul menționat – Inexistență
[Statutul funcționarilor, art. 55; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 93, și anexa, art. 2 alin. (2); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (12) și (22)]
Funcționari – Statut – Dispoziții generale de aplicare – Competența instituțiilor – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 110 alin. (1); Regimul aplicabil celorlalți agenți)
Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii – Dreptul de negociere colectivă – Posibilitatea de a fi invocat în raporturile dintre instituțiile Uniunii și personalul lor – Limite
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 27 și 28)
Obiectivul urmărit prin modificarea articolului 35 alineatul (1) litera (e) din fostul Regulament de procedură al Tribunalului Funcției Publice, prin articolul 50 alineatul (1) litera (e) din același Regulament de procedură, în versiunea intrată în vigoare la 1 octombrie 2014, a constat în special în consolidarea obligației care îi revine reclamantului, de a-și prezenta clar motivele instituind obligația ca acestea să se bazeze pe identificarea precisă a temeiului lor juridic, ca argumentarea prezentată pentru fiecare motiv să aibă legătură doar cu acest temei și ca fiecare dintre motive să se distingă clar de celelalte, aceasta în interesul tuturor actorilor judiciari, justițiabililor, avocaților, agenților și magistraților. În aceste condiții, nu este de competența Tribunalului să dispună măsuri de organizare a procedurii sau să adreseze întrebări în cadrul ședinței cu unicul scop de a remedia caracterul insuficient, impreciziile sau ambiguitățile de redactare ale cererii introductive în raport cu articolul 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură.
În această privință, în cazul în care motivele nu sunt structurate astfel cum impune în prezent articolul 50 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, dacă argumentele prezentate sumar permit, după ce au fost înlăturate digresiunile, expresiile formale și alte motive echivoce, imprecise sau nedezvoltate, să se deducă motivele pe care reclamantul urmărește să le invoce, cererea introductivă nu poate fi considerată inadmisibilă în ansamblul său.
(a se vedea punctele 21 și 23)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea de Pretis Cagnodo și Trampuz de Pretis Cagnodo/Comisia, F-104/10, EU:F:2013:64, punctul 57
Având în vedere considerentele (12) și (22), Regulamentul nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene a modificat articolul 55 din statut menționând un timp de lucru săptămânal minim de 40 de ore, fără să modifice articolul 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, care stabilește salariul de bază al agenților contractuali.
În consecință, prin adoptarea Regulamentului nr. 1023/2013, legiuitorul a înțeles să mărească durata timpului de lucru săptămânal minim la 40 de ore fără o majorare salarială, în timp ce această durată fusese anterior stabilită de comun acord de autoritățile împuternicite să facă numiri din fiecare instituție la 37 de ore și 30 de minute, având în vedere latitudinea lăsată instituțiilor de articolul 55 din statut în versiunea aplicabilă până la 31 decembrie 2013.
În ceea ce privește plata sumei suplimentare la care se referă articolul 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți, aceasta nu era doar o „posibilitate” lăsată în competența fiecărei instituții, ci era, în plus, avută în vedere pentru a proteja puterea de cumpărare a persoanelor interesate, calculată în prezent pe o bază lunară începând de la schimbarea regimului, în compensarea eventualei scăderi a remunerației în urma acceptării unui contract de agent contractual, ținând cont de cuantumul salarial plătit în temeiul legislației naționale la data schimbării regimului. Or, dispozițiile dreptului Uniunii care conferă dreptul la prestații financiare sunt de strictă interpretare.
În această privință, ținând cont de modul de redactare, de obiectivul și de contextul reprezentat de noul articol 55 din statut, interpretat în lumina articolului 93 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, trebuie, în consecință, să se considere că articolul 2 din anexa la regimul amintit menține posibilitatea fiecărei instituții de a plăti suma suplimentară lunară, fără însă ca această sumă să fie afectată de creșterea timpului de lucru nereflectată în cuantumul salarial decisă de legiuitorul Uniunii. În această ultimă privință, cu respectarea normelor superioare care i se impun, legiuitorul este liber să aducă normelor din statut în orice moment modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului și să adopte pentru viitor dispoziții statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați.
(a se vedea punctele 27, 28, 33, 35 și 36)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T-58/05, EU:T:2007:218, punctul 86
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Dalmasso/Comisia, F-61/05, EU:F:2008:47, punctul 78, și Hotărârea Bosman/Consiliul, F-145/07, EU:F:2008:149, punctele 32 și 39 și jurisprudența citată
Dispozițiile generale de aplicare adoptate în cadrul articolului 110 alineatul (1) din statut au o forță obligatorie inferioară statutului și Regimului aplicabil celorlalți agenți. Ele nu pot institui, așadar, norme care derogă de la dispozițiile ierarhic superioare ale acestora.
(a se vedea punctul 29)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Ianniello/Comisia, T-308/04, EU:T:2007:347, punctul 38
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bouillez și alții/Consiliul, F-11/11, EU:F:2012:8, punctul 45
Deși dreptul lucrătorilor la informare și la consultare și dreptul de negociere colectivă, consacrate la articolul 27 și la articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot să se aplice în raporturile dintre instituțiile Uniunii și personalul lor, dreptul Uniunii trebuie să reglementeze exercitarea acestora, în conformitate cu termenii acestor dispoziții.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Association de médiation sociale, C-176/12, EU:C:2014:2, punctele 44 și 45
Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța Bergallou/Parlamentul și Consiliul, T-22/14, EU:T:2014:954, punctul 33