Cauza C‑577/14 P

Brandconcern BV

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
și
Scooters India Ltd

„Recurs – Marcă a Uniunii Europene – Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Articolul 51 alineatul (2) – Marca verbală LAMBRETTA – Utilizare serioasă a mărcii – Cerere de decădere – Decădere parțială din drepturi – Comunicarea nr. 2/12 a președintelui EUIPO – Limitare în timp a unei hotărâri a Curții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 februarie 2017

1. Apropierea legislațiilor–Mărci–Directiva 2008/95–Identificarea produselor sau a serviciilor vizate de marcă–Utilizarea indicațiilor generale din titlurile claselor din Clasificarea de la Nisa–Întinderea protecției care rezultă din aceasta–Obligația solicitantului de a preciza produsele sau serviciile vizate de cererea sa–Obligație prevăzută de hotărârea Curții–Efecte–Limitare în timp

   (Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului)

2. Recurs–Motive–Lipsa unei critici precise a unui aspect al raționamentului Tribunalului–Lipsa indicării aspectelor criticate ale hotărârii atacate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

1.  La punctul 61 din Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys (C‑307/10, EU:C:2012:361), Curtea a considerat că, pentru a respecta cerințele de claritate și de precizie impuse prin Directiva 2008/95/CE de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci, solicitantul unei mărci naționale care utilizează toate indicațiile generale din titlul unei anumite clase din Clasificarea de la Nisa pentru a identifica produsele sau serviciile pentru care este solicitată protecția prin intermediul mărcii trebuie să precizeze dacă cererea sa de înregistrare vizează toate produsele sau serviciile repertoriate în lista alfabetică a clasei specifice vizate sau numai unele dintre aceste produse sau servicii. În cazul în care cererea ar include numai anumite produse sau servicii dintre cele menționate, solicitantul este obligat să precizeze care produse sau servicii aparținând acestei clase sunt vizate.

   Totuși, în primul rând, punctul 61 din această hotărâre îi privește nu pe titularii unei mărci deja înregistrate, ci numai pe solicitanții unor mărci.

   În al doilea rând, la punctul 61 menționat din Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, Curtea se limitează să precizeze cerințele pe care trebuie să le respecte noii solicitanți de mărci naționale care utilizează indicațiile generale din titlul unei anumite clase pentru a identifica produsele și serviciile pentru care este solicitată protecția mărcii. Astfel de cerințe permit să se prevină situația în care nu ar mai fi posibil să se stabilească cu certitudine întinderea protecției acordate de o marcă, atunci când un solicitant utilizează toate indicațiile din titlul unei clase.

   Prin urmare, nu se poate considera că, prin Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, Curtea ar fi urmărit să repună în discuție abordarea prezentată în Comunicarea nr. 4/03 a președintelui Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 16 iunie 2003 privind utilizarea titlurilor claselor în listele de produse și servicii pentru cererile și înregistrările de mărci comunitare, potrivit căreia utilizarea tuturor indicațiilor generale din titlul unei anumite clase constituie o revendicare în privința tuturor produselor sau serviciilor care se încadrează în această clasă specifică. În consecință, regula enunțată la punctul 61 din hotărârea menționată nu este aplicabilă înregistrării unei mărci, care s‑a produs anterior pronunțării hotărârii.

   (a se vedea punctele 28-31)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 37)