Cauza C‑559/14

Rudolfs Meroni

împotriva

Recoletos Limited

(cerere de decizie preliminară formulată de Augstākās tiesas Civillietu departaments)

„Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Recunoașterea și executarea unor măsuri provizorii și de conservare — Noțiunea «ordine publică»”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 mai 2016

1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Condiții – Control exercitat de Curte

   [Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 34 pct. 1, art. 36 și art. 45 alin. (2)]

2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Recunoașterea și executarea hotărârilor – Motive de refuz – Încălcarea ordinii publice a statului solicitat – Decizie a unei instanțe a statului membru de origine care poate afecta drepturile unui terț care nu a fost ascultat, dar care are posibilitatea de a‑și invoca drepturile în fața acestei instanțe – Inexistența unei încălcări a ordinii publice

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 34 pct. 1, art. 36 și art. 45 alin. (2)]

1.  Articolul 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, referitor la noțiunea de ordine publică, trebuie interpretat strict în măsura în care constituie un obstacol în calea realizării unuia dintre obiectivele fundamentale ale acestui regulament și nu trebuie să se recurgă la acesta decât în cazuri excepționale.

   Deși nu este de competența Curții să determine conținutul conceptului de ordine publică a unui stat membru, acesteia îi revine totuși obligația de a controla limitele în cadrul cărora instanța dintr‑un stat membru poate recurge la noțiunea respectivă pentru a nu recunoaște o hotărâre pronunțată în alt stat membru.

   În această privință, interzicând revizuirea pe fond a unei hotărâri străine, articolul 36 și articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul nr. 44/2001 nu permit instanței din statul membru solicitat să refuze recunoașterea sau executarea acestei hotărâri pentru singurul motiv că ar exista o divergență între norma de drept aplicată de instanța din statul membru de origine și cea pe care ar fi aplicat‑o instanța din statul membru solicitat dacă aceasta ar fi fost sesizată cu litigiul. În mod similar, instanța din statul membru solicitat nu poate controla exactitatea aprecierilor de drept sau de fapt ale instanței din statul membru de origine.

   În consecință, recurgerea la excepția de ordine publică prevăzută la articolul 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 nu poate fi admisă decât în ipoteza în care recunoașterea sau executarea unei hotărâri pronunțate în alt stat membru ar încălca în mod inacceptabil ordinea juridică a statului membru solicitat, în măsura în care ar aduce atingere unui principiu fundamental. Pentru a respecta interzicerea revizuirii pe fond a hotărârii străine, atingerea respectivă ar trebui să constituie o încălcare vădită a unei norme de drept considerate esențială în ordinea juridică a statului membru solicitat sau a unui drept recunoscut ca fundamental în această ordine juridică.

   (a se vedea punctele 38, 40-42 și 46)

2.  Articolul 34 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, interpretat în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că recunoașterea și executarea unei ordonanțe date de o instanță dintr‑un stat membru, care a fost pronunțată fără ca un terț ale cărui drepturi pot fi afectate prin această ordonanță să fi fost ascultat, nu pot fi considerate ca fiind vădit contrare ordinii publice a statului membru solicitat și dreptului la un proces echitabil în sensul acestor dispoziții, în măsura în care acest terț are posibilitatea să își invoce drepturile în fața instanței menționate.

   Astfel, în primul rând, Regulamentul nr. 44/2001, întemeiat pe încrederea reciprocă în justiție în cadrul Uniunii, se bazează pe ideea fundamentală potrivit căreia justițiabilii sunt obligați, în principiu, să utilizeze toate căile de atac oferite de dreptul statului membru de origine. Cu excepția unor circumstanțe speciale care fac prea dificilă sau imposibilă exercitarea căilor de atac în statul membru de origine, justițiabilii trebuie să exercite în acest stat membru toate căile de atac disponibile pentru a împiedica în amonte o încălcare a ordinii publice.

   În acest context, îndeplinește cerințele privind garanțiile procedurale care asigură oricărui terț vizat o posibilitate efectivă de a contesta o măsură adoptată de instanța din statul membru de origine regimul de protecție jurisdicțională care rezultă dintr‑o reglementare a acestui stat, în temeiul căreia un terț căruia i se notifică o ordonanță deși nu a fost parte în procedura în fața instanței din statul de origine, nu a fost ascultat și drepturile sale pot fi afectate de această ordonanță poate să introducă la aceasta o acțiune împotriva ordonanței menționate și să solicite modificarea sau anularea ei. Astfel, un asemenea regim nu poate fi considerat ca fiind de natură să încalce articolul 47 din cartă.

   În al doilea rând, în cazul în care instanța din statul membru solicitat ar putea aprecia existența unor eventuale drepturi pe care un terț care nu este implicat în procedura inițiată în fața instanței din statul de origine le invocă împotriva recunoașterii și a executării hotărârii străine, instanța menționată ar putea fi pusă în situația să examineze temeinicia acestei hotărâri. Or, o astfel de examinare ar fi vădit contrară articolului 36 și articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul nr. 44/2001, potrivit cărora hotărârea pronunțată în străinătate nu poate fi revizuită pe fond în nicio situație.

   (a se vedea punctele 47-50 și 52-54 și dispozitivul)