Cauza C‑492/14

Essent Belgium NV

împotriva

Vlaams Gewest și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de

Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel)

„Trimitere preliminară — Reglementări regionale care impun gratuitatea distribuției, în rețelele situate în regiunea în cauză, a energiei electrice produse din surse de energie regenerabilă — Diferențiere în funcție de proveniența energiei electrice verzi — Articolele 28 și 303 CE — Libera circulație a mărfurilor — Directiva 2001/77/CE — Articolele 3 și 4 — Mecanisme naționale de sprijin al producției de energie electrică verde — Directiva 2003/54/CE — Articolele 3 și 20 — Directiva 96/92/CE — Articolele 3 și 16 — Piața internă a energiei electrice — Acces la rețelele de distribuție în condiții tarifare nediscriminatorii — Obligații de serviciu public — Lipsa proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 29 septembrie 2016

1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere care nu expune motivele care justifică trimiterea la Curte – Inadmisibilitate

   [art. 2672 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94 lit. (c)]

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor pertinente de drept al Uniunii – Lipsa unei trimiteri în cererea de trimitere – Lipsa incidenței

   (art. 2672 TFUE)

3. Libera circulație a mărfurilor – Restricții cantitative – Măsuri cu efect echivalent – Reglementare regională care impune un regim de distribuție gratuită a energiei electrice verzi în rețelele de distribuție situate într‑o anumită regiune – Beneficiu al regimului menționat limitat numai la energia electrică verde injectată direct de instalațiile de producție în aceste rețele sau în rețele de distribuție situate în statul membru din care face parte această regiune – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității

   [art. 28 și 303 CE; Directiva 2003/54 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (2) și (8) și art. 20 alin. (1); Directiva 96/62 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (2) și (3) și art. 16; Directiva 2001/77 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 și 4]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40-42)

2.  Împrejurarea că, pe plan formal, o instanță națională a formulat cererea sa preliminară făcând trimitere la anumite dispoziții ale dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să furnizeze acestei instanțe toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă respectiva instanță s‑a referit sau nu s‑a referit la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului.

   (a se vedea punctul 43)

3.  Dispozițiile coroborate ale articolelor 28 și 303 CE, precum și ale articolului 3 alineatele (2) și (8) și ale articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2003/54 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de abrogare a Directivei 96/92, ale articolului 3 alineatele (2) și (3) și ale articolului 16 din Directiva 96/92 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și ale articolelor 3 și 4 din Directiva 2001/77 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări regionale care impune un regim de distribuție gratuită a energiei electrice verzi în rețelele de distribuție situate în regiunea respectivă limitând beneficiul acestui regim fie numai la energia electrică verde injectată direct de instalațiile de producție în rețelele de distribuție menționate, fie numai la energia electrică verde injectată direct de astfel de instalații în rețele de distribuție situate în statul membru din care face parte regiunea menționată.

   Astfel, pe de o parte, deși o astfel de reglementare se aplică în mod identic tuturor furnizorilor de energie electrică ce recurg la o rețea de distribuție situată în regiunea respectivă, ea determină totuși exonerarea de costurile de distribuție a energiei electrice livrate de acești furnizori numai în măsura în care această energie electrică este energie electrică verde injectată direct într‑o asemenea rețea sau într‑o rețea de distribuție situată în statul membru din care face parte această regiune și tratarea astfel în mod diferit a furnizorilor de energie electrică în funcție în special de proveniența energiei electrice verzi pe care acești furnizori o comercializează. Nici articolul 11 alineatul (3) din Directiva 96/62 nici articolul 14 alineatul (4) din Directiva 2003/54 nu pot fi invocate ca atare pentru a justifica o astfel de diferență de tratament.

   Pe de altă parte, obligațiile de serviciu public instituite în temeiul atât al articolului 3 alineatul (2) din Directiva 96/62, cât și al articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2003/54 trebuie să fie nediscriminatorii și să garanteze, în plus, egalitatea accesului întreprinderilor de energie electrică din Uniune la consumatorii naționali. Or, diferența de tratament menționată este de natură a afecta mai ales egalitatea accesului întreprinderilor de energie electrică din Uniune la consumatorii naționali, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2003/54.

   În sfârșit, o astfel de reglementare este de natură să constituie, cel puțin indirect și potențial, un obstacol în calea importurilor de energie electrică, în special verde, din alte state membre. Astfel, aceasta trebuie, în special pentru că încurajează operatorii, în particular furnizorii de energie electrică, să cumpere energie electrică verde produsă în regiunea în cauză sau în statul membru din care face parte aceasta datorită avantajului economic care decurge din gratuitatea distribuției acestei energii electrice, să fie calificată drept măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative, vizată la articolul 28 CE.

   În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, deși este în principiu permis statelor membre să limiteze posibilitatea de a beneficia de astfel de scheme numai în ceea ce privește producția de energie electrică verde localizată pe teritoriul lor, sistemul de distribuție gratuită de energie electrică verde instituit printr‑o astfel de reglementare națională, spre deosebire de sistemele de sprijin naționale privind energia electrică verde sub formă de obligații de cumpărare sau de certificate verzi, nu are drept obiect să acorde un sprijin direct producătorilor de energie electrică verde. Astfel, distribuția gratuită de energie electrică verde constituie un avantaj financiar conferit în primul rând furnizorului energiei electrice menționate, avantaj de care eventual, în funcție în special de prețul de vânzare la care furnizorul facturează energia sa electrică consumatorului, poate să beneficieze într‑o anumită măsură și în mod indirect și acesta din urmă.

   În schimb, un asemenea mecanism de sprijin nu oferă printre altele nicio certitudine cu privire la faptul că de avantajul economic pe care îl procură în acest fel furnizorilor vor beneficia in fine, efectiv și în esență producătorii de energie electrică verde și în special instalațiile locale mai mici de producție vizate de măsurile de sprijin, care nu ar cumula în același timp calitățile de producător și de furnizor. Astfel, profitul eventual obținut de asemenea producători de energie electrică verde din avantajul economic menționat va depinde de diverse riscuri proprii piețelor, precum, de exemplu, prețurile energiei electrice pe acestea, oferta și cererea sau raporturile de forță care există între operatorii prezenți și măsura în care furnizorii vor fi dispuși să confere producătorilor avantajul menționat. Or, având în vedere caracterul deopotrivă indirect, incert și aleatoriu al sprijinului eventual care poate să rezulte pentru producătorul de energie electrică verde însuși dintr‑un astfel de sistem de gratuitate, nu este dovedită nici aptitudinea acestui sistem de a atinge obiectivul legitim urmărit și care vizează să încurajeze în mod efectiv operatorii să producă mai multă energie electrică verde în pofida supracosturilor de producție care o caracterizează, contribuind în acest fel la atingerea de către statele membre a obiectivelor orientative de producție care le sunt atribuite în această privință în temeiul articolului 3 din Directiva 2001/77. Reiese că reglementarea menționată nu îndeplinește cerințele care decurg din principiul proporționalității și că atingerile pe care le aduce liberului acces al terților la rețelele de distribuție în condiții nediscriminatorii și liberei circulații a mărfurilor nu ar putea, în consecință, să fie justificate de obiectivul menționat.

   (a se vedea punctele 82, 83, 87, 89, 90, 97, 98, 111-117 și 119 și dispozitivul)