Cauza C‑418/14

ROZ‑ŚWIT Zakład Produkcyjno‑Handlowo‑Usługowy Henryk Ciurko, Adam Pawłowski spółka jawna

împotriva

Dyrektor Izby Celnej we Wrocławiu

(cerere de decizie preliminară formulată de

Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu)

„Trimitere preliminară — Accize — Directiva 2003/96/CE — Rate ale accizei diferențiate pentru carburanți și combustibili — Condiția de aplicare a ratei pentru combustibili — Depunerea unei situații lunare a declarațiilor potrivit cărora produsele cumpărate sunt destinate încălzirii — Aplicarea ratei accizei prevăzute pentru carburanți în cazul nedepunerii acestei situații — Principiul proporționalității”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 2 iunie 2016

1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Proporționalitate – Domeniu de aplicare – Respectare de către statele membre în exercitarea competențelor conferite de directivele Uniunii

2. Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Impozitarea produselor energetice și a electricității – Directiva 2003/96 – Reglementare națională care prevede obligația vânzătorilor de combustibil de a depune o situație lunară a declarațiilor care dovedesc utilizarea produselor cumpărate în scopul încălzirii – Admisibilitate – Aplicare, în lipsa depunerii unei asemenea situații, a ratei accizei prevăzute pentru carburanți – Inadmisibilitate

   (Directiva 2003/96 a Consiliului)

3. State membre – Competențe rezervate – Domeniul sancțiunilor în materie fiscală – Obligația de a exercita această competență cu respectarea dreptului Uniunii și a principiilor generale ale acestuia

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 20)

2.  Directiva 2003/96 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, precum și principiul proporționalității trebuie interpretate în sensul că:

   —	nu se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia vânzătorii de combustibil sunt obligați să depună, într‑un termen stabilit, o situație lunară a declarațiilor cumpărătorilor potrivit cărora produsele cumpărate sunt destinate încălzirii și

   —	se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, în lipsa depunerii unei asemenea situații în termenul stabilit, produsului vândut i se aplică rata accizei prevăzută pentru carburanți chiar dacă s‑a constatat că nu există nicio îndoială că acest produs a fost destinat încălzirii.

   Astfel, pe de o parte, având în vedere marja de apreciere de care dispun statele membre în privința măsurilor și a mecanismelor care trebuie adoptate în vederea prevenirii evaziunii și a fraudei fiscale legate de vânzarea de combustibili și întrucât o obligație de depunere la autoritățile competente a unei situații a declarațiilor cumpărătorilor nu prezintă un caracter vădit disproporționat, este necesar să se considere că o asemenea obligație constituie o măsură adecvată pentru realizarea unui asemenea obiectiv și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.

   Pe de altă parte, în schimb, o dispoziție de drept național în temeiul căreia, în lipsa depunerii unei situații a declarațiilor cumpărătorilor în termen, rata accizei prevăzută pentru carburanți se aplică în mod automat în privința combustibililor chiar dacă aceștia sunt utilizați ca atare, contravine economiei generale și finalității Directivei 2003/96, pe principiul potrivit căruia produsele energetice sunt impozitate în funcție de utilizarea lor reală. În plus, o asemenea aplicare automată a ratei accizei prevăzute pentru carburanți în cazul nerespectării obligației de depunere a unei asemenea situații încalcă principiul proporționalității. Astfel, faptul de a aplica combustibililor rata accizei prevăzută pentru carburanți ca urmare a încălcării obligației, atunci când nu există nicio îndoială cu privire la utilizarea acestor produse în scopul încălzirii, depășește ceea ce este necesar pentru a preveni evaziunea și frauda fiscală.

   (a se vedea punctele 25, 26, 33-35, 39, 42 și dispozitivul)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 40)