Cauza C‑410/14

Dr. Falk Pharma GmbH

împotriva

DAK‑Gesundheit

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf)

„Trimitere preliminară — Achiziții publice — Directiva 2004/18/CE — Articolul 1 alineatul (2) litera (a) — Noțiunea «contract de achiziții publice» — Sistem de achiziționare a bunurilor care constă în a admite ca furnizor orice operator economic care îndeplinește condițiile stabilite în prealabil — Furnizare de medicamente rambursabile în cadrul unui regim general de securitate socială — Acorduri încheiate între o casă de asigurări de sănătate și toți furnizorii de medicamente bazate pe un principiu activ determinat care acceptă să consimtă la o reducere a prețului de vânzare la o rată prestabilită — Legislație care prevede, în principiu, substituirea unui medicament rambursabil comercializat de un operator care nu a încheiat un astfel de acord cu un medicament de același tip comercializat de un operator care a încheiat un astfel de acord”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 2 iunie 2016

1. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii – Directiva 2004/18 – Contract de achiziții publice – Noțiune – Sistem de achiziționare a bunurilor care constă în a admite ca furnizor orice operator economic care îndeplinește condițiile stabilite în prealabil – Excludere

   [Directiva 2004/18 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (a)]

2. Libera prestare a serviciilor – Achiziții publice – Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al directivelor privind contractele de achiziții publice – Obligația autorității contractante de a respecta normele și principiile tratatului – Obligația de transparență – Obligația de a asigura o publicitate adecvată – Domeniu de aplicare

   (art. 18 TFUE, 49 TFUE, 53 TFUE și 56 TFUE)

1.  Articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/18 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii trebuie interpretat în sensul că nu constituie un contract de achiziții publice în sensul acestei directive un sistem de acorduri prin care o entitate publică intenționează să achiziționeze bunuri pe piață încheind contracte, pe întreaga durată de valabilitate a acestui sistem, cu orice operator economic care se obligă se furnizeze bunurile în cauză în condiții predeterminate, fără să efectueze o alegere între operatorii interesați și permițând acestora să adere la sistemul menționat pe întreaga durată de valabilitate a acestuia.

   Astfel, atunci când o entitate publică urmărește să încheie contracte de furnizare cu toți operatorii economici care doresc să furnizeze produsele respective în condițiile indicate de această entitate, lipsa desemnării unui operator economic căruia i se acordă exclusivitate cu privire la un contract are drept consecință faptul că nu este necesar ca acțiunea acestei autorități contractante să intre sub incidența normelor precise ale Directivei 2004/18 în așa fel încât respectiva autoritate contractantă să fie împiedicată să atribuie un contract prin favorizarea operatorilor naționali. Alegerea unei oferte și, prin urmare, a unui adjudecatar apare astfel ca un element legat intrinsec de reglementarea contractelor de achiziții publice prin această directivă și, în consecință, de noțiunea de contract de achiziții publice în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (a) din aceasta.

   (a se vedea punctele 37, 38 și 42 și dispozitiv 1)

2.  Atât timp cât obiectul unei proceduri de admitere în cadrul unui sistem de acorduri prin care o entitate publică intenționează să achiziționeze bunuri pe piață încheind contracte, pe întreaga durată de valabilitate a acestui sistem, cu orice operator economic care se obligă se furnizeze bunurile în cauză în condiții predeterminate prezintă un interes transfrontalier cert, aceasta trebuie să fie concepută și organizată în conformitate cu normele fundamentale ale Tratatului FUE, în special cu principiile nediscriminării și egalității de tratament între operatorii economici, precum și cu obligația de transparență care decurge din acestea.

   În această privință, deși statele membre dispun, într‑o astfel de situație, de o anumită marjă de apreciere în vederea adoptării de măsuri destinate să garanteze respectarea principiului egalității de tratament și a obligației de transparență, aceasta din urmă implică o publicitate care să permită operatorilor economici potențial interesați să ia cunoștință în mod corespunzător de derularea și de caracteristicile esențiale ale unei astfel de proceduri de admitere. Revine instanței naționale sarcina de a aprecia dacă procedura de admitere menționată respectă aceste cerințe.

   (a se vedea punctele 44-47 și dispozitiv 2)