Cauza C‑371/14

APEX GmbH Internationale Spedition

împotriva

Hauptzollamt Hamburg‑Stadt

(cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg)

„Trimitere preliminară — Politică comercială — Dumping — Brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile — Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 — Articolul 11 alineatul (2) — Expirare — Articolul 13 — Circumvenție — Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 260/2013 — Validitate — Extinderea unei taxe antidumping la o dată la care regulamentul prin care a fost instituită nu mai este în vigoare — Modificarea configurației schimburilor comerciale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 decembrie 2015

1. Întrebări preliminare — Competența instanței naționale — Aprecierea necesității și a pertinenței întrebărilor adresate — Cereri privind validitatea unui regulament al Uniunii — Obligația Curții de a aprecia motive de nevaliditate invocate de una dintre părțile din litigiul principal care nu au fost avute în vedere de instanța de trimitere –Inexistență

   (art. 267 TFUE)

2. Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Circumvenție — Extinderea taxei antidumping — Validitatea Regulamentului nr. 260/2013 — Adoptarea, după expirarea taxei antidumping, a unui regulament privind extinderea retroactivă a acestei taxe — Admisibilitate — Condiții

   (Regulamentul nr. 1458/2007 al Consiliului, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 13, și Regulamentul nr. 260/2013 al Consiliului)

3. Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Putere de apreciere a instituțiilor — Control jurisdicțional — Limite

   (Regulamentele nr. 1225/2009 și nr. 260/2013 ale Consiliului)

4. Politica comercială comună — Protecție împotriva practicilor de dumping — Circumvenție — Extinderea taxe antidumping — Validitatea Regulamentului nr. 260/2013 — Determinarea unei circumvenții — Sarcina probei care revine Comisiei — Stabilirea unei circumvenții pe baza unei serii de indicii concordante — Admisibilitate — Absența unei concordanțe suficiente a indiciilor — Nevaliditatea regulamentului

   (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 13 alin. (3) și art. 18 alin. (1) și (6), și Regulamentul nr. 260/2013 al Consiliului)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 36-38)

2.  În ceea ce privește validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 260/2013 al Consiliului din 18 martie 2013 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1458/2007 privind importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, originare din Republica Populară Chineză, la importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, expediate din Republica Socialistă Vietnam, indiferent dacă acestea sunt declarate sau nu ca fiind originare din Republica Socialistă Vietnam, aceasta nu este afectată pentru motivul că Regulamentul nr. 260/2013 a fost adoptat la o dată la care Regulamentul nr. 1458/2007 nu mai era în vigoare.

   Astfel, pentru a stabili domeniul de aplicare al unei dispoziții de drept al Uniunii, în speță articolul 13 din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, este necesar să se țină seama atât de formularea acesteia, cât și de contextul și de obiectivele sale.

   În această privință, articolul 13 din Regulamentul nr. 1225/2009 trebuie interpretat în sensul că nu se opune adoptării unui regulament de extindere a unor măsuri antidumping la o dată la care aceste măsuri nu mai sunt în vigoare, cu condiția ca, pe de o parte, extinderea să privească exclusiv perioada anterioară expirării acestor măsuri și, pe de altă parte, să fi fost dispusă înregistrarea importurilor în cauză, conform articolului 13 alineatul (3) și articolului 14 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1225/2009, sau, dacă este cazul, să se fi cerut garanții, la momentul deschiderii anchetei privind circumvenția, pentru a permite aplicarea retroactivă a măsurilor extinse începând de la data acestei înregistrări.

   (a se vedea punctele 42, 55, 58 și 59)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 61)

4.  În cadrul unei anchete privind o eventuală circumvenție a măsurilor antidumping instituite, reiese din cuprinsul articolului 18 din Regulamentul nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să stabilească o prezumție legală care să permită să se deducă în mod direct din lipsa cooperării părților interesate sau vizate existența unei eludări și, în consecință, care să scutească instituțiile Uniunii de orice cerință de probă. Cu toate acestea, ținând seama de posibilitatea de a stabili concluzii, chiar și definitive, pe baza datelor disponibile și de a trata partea care nu cooperează sau care cooperează doar parțial într‑un mod mai puțin favorabil decât în situația în care ar fi cooperat, instituțiile Uniunii sunt autorizate să se bazeze pe un ansamblu de indicii concordante care permit să se concluzioneze că există o eludare în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009.

   Întemeiat pe datele disponibile conform articolului 18 din Regulamentul nr. 1225/2009, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 260/2013 al Consiliului din 18 martie 2013 de extindere a taxei antidumping definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 1458/2007 privind importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, originare din Republica Populară Chineză, la importurile de brichete de buzunar cu piatră și gaz, nereîncărcabile, expediate din Republica Socialistă Vietnam, indiferent dacă acestea sunt declarate sau nu ca fiind originare din Republica Socialistă Vietnam, indică faptul că volumul importurilor produsului în cauză din Republica Populară Chineză (RPC) în Uniune era redus în cursul anului 2007 și că volumul importurilor acestui produs din Vietnam în Uniune a crescut puternic începând din același an. Reiese în schimb din Regulamentul nr. 260/2013 menționat că exporturile de componente de brichete din RPC în Vietnam au crescut încă din anul 1999.

   Rezultă că nu se poate stabili în mod valabil existența unei legături între, pe de o parte, creșterea exporturilor de componente de brichete din RPC în Vietnam și, pe de altă parte, creșterea importurilor produsului în cauză din Vietnam în Uniune.

   În aceste condiții, nu se poate considera că instituțiile Uniunii s‑au întemeiat pe o serie de indicii suficient de concordante care să le permită să stabilească existența unei circumvenții în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009. Regulamentul nr. 260/2013 trebuie să fie declarat nevalid.

   (a se vedea punctele 68 și 75-78 și dispozitivul)