Cauza C‑361/14 P

Comisia Europeană

împotriva

Peter McBride și alții

„Recurs — Măsuri de conservare a resurselor și restructurarea sectorului pescuitului — Cerere de creștere a tonajului de siguranță — Anularea de către instanțele Uniunii a deciziei inițiale de respingere — Articolul 266 TFUE — Abrogarea temeiului juridic care a stat la baza deciziei de respingere menționate — Competența și temeiul juridic pentru adoptarea unor noi decizii — Anularea de către Tribunal a noilor decizii de respingere — Principiul securității juridice”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iunie 2016

1. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Măsuri de executare – Abrogarea temeiului juridic care permitea adoptarea unui nou act pentru înlocuirea actului anulat – Posibilitatea adoptării pe baza articolului 266 TFUE – Inexistență – Necesitatea unui temei juridic în vigoare la data adoptării

   [art. 5 alin. (2) TUE; art. 266 TFUE]

2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Trimitere la temeiul juridic al unui act

   (art. 296 TFUE)

3. Acțiune în anulare – Termene – Decizie neatacată în termen – Caracter definitiv față de destinatar – Contestare ulterioară a deciziei – Excludere

   (art. 263 TFUE)

4. Recurs – Motive – Insuficienţa motivării – Motivare implicită a Tribunalului – Admisibilitate – Condiții

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)

1.  În temeiul articolului 266 TFUE, instituția emitentă a actului anulat de instanța Uniunii este obligată să ia măsurile impuse de executarea hotărârii prin care a fost anulat acest act. Cu toate acestea, înaintea adoptării unor astfel de măsuri de către instituția de la care provine actul anulat, se pune problema competenței acestei instituții, dat fiind că instituțiile Uniunii nu pot acționa decât în limitele competenței lor atribuite. În această privință, obligația de a acționa care rezultă din articolul 266 TFUE nu constituie un izvor de competență pentru instituția vizată și nici nu permite acesteia să se bazeze pe un temei juridic care a fost abrogat între timp.

   În plus, deși respectarea principiilor care guvernează aplicarea legii în timp, precum și cerințele referitoare la principiile securității juridice și protecției încrederii legitime impun aplicarea dispozițiilor materiale în vigoare la data faptelor din cauză, chiar dacă aceste dispoziții nu mai sunt în vigoare la data adoptării unui act de către instituția Uniunii, în schimb, dispoziția care constituie temeiul juridic al actului și care împuternicește instituția Uniunii să adopte actul în cauză trebuie să fie în vigoare la data adoptării acestuia. De asemenea, procedura de adoptare a acestui act trebuie să se desfășoare în conformitate cu normele în vigoare la data acestei adoptări. În această privință, nu poate fi permisă, prin intermediul aplicării principiilor generale de drept al Uniunii, utilizarea de o instituție a unui temei juridic care a expirat în vederea abilitării ei să aplice o normă materială pentru a fonda o decizie, în urma anulării de către instanța Uniunii a deciziei inițiale.

   (a se vedea punctele 35, 36, 38, 40 și 45)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 47 și 48)

3.  O decizie care nu a fost atacată de destinatarul său în termenul prevăzut la articolul 263 TFUE devine definitivă în privința acestuia. Astfel, principiul securității juridice impune ca validitatea unei astfel de decizii care este favorabilă destinatarului sau care a devenit definitivă să nu fie afectată de o hotărâre a instanței Uniunii privind alte decizii.

   (a se vedea punctele 55 și 56)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 61)