Cauza C‑331/14

Petar Kezić s.p. Trgovina Prizma

împotriva

Republika Slovenija

(cerere de decizie preliminară formulată de Vrhovno sodišče Republike Slovenije)

„Trimitere preliminară — Fiscalitate — Taxa pe valoarea adăugată — A șasea directivă 77/388/CEE — Articolul 2 punctul 1 și articolul 4 alineatul (1) — Obligație de plată — Tranzacții imobiliare — Vânzare a unor terenuri transferate în patrimoniul privat al unei persoane fizice care exercită profesia de întreprinzător independent — Persoană impozabilă care acționează ca atare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 iulie 2015

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Vânzarea unor parcele de teren afectate în patrimoniul privat al unui întreprinzător independent – Includere – Condiție

[Directiva 77/388 a Consiliului, art. 2 pct. 1 și art. 4 alin. (1) și (2)]

Articolul 2 punctul 1 și articolul 4 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri trebuie interpretate în sensul că, atunci când o persoană impozabilă a cumpărat parcele ale unui teren, dintre care unele au fost afectate patrimoniului său privat, iar altele celui al întreprinderii sale, și pe ansamblul cărora a construit, în calitate de persoană impozabilă, un centru comercial pe care ulterior l‑a vândut, împreună cu parcelele de teren pe care a fost ridicată această construcție, vânzarea parcelelor de teren care erau afectate patrimoniului privat al acestei persoane impozabile trebuie să fie supusă taxei pe valoarea adăugată, din moment ce persoana impozabilă menționată a acționat ca atare cu ocazia acestei operațiuni.

Astfel, întrucât operațiunile efectuate cu titlu oneros de o persoană impozabilă sunt, în principiu, supuse taxei pe valoarea adăugată, din moment ce aceasta a acționat ca atare, vânzarea unui teren nu este exclusă de la aplicarea taxei pe valoarea adăugată numai pentru faptul că acest teren este afectat în patrimoniul privat al acestei persoane impozabile, este de asemenea necesar ca, pe lângă afectarea în patrimoniul privat menționat, o asemenea vânzare să fie efectuată de persoana impozabilă în cauză nu în cadrul desfășurării activității sale economice, ci în cadrul gestionării și al administrării patrimoniului său privat.

În această privință, este cu siguranță adevărat că simpla exercitare a dreptului de proprietate de către titularul acestuia nu poate fi considerată prin ea însăși o activitate economică. În schimb, în ceea ce privește vânzarea unui teren construibil, reprezintă un criteriu de apreciere pertinent faptul că persoana interesată a luat măsuri active de comercializare a terenului prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau de un prestator de servicii în sensul articolului 4 alineatul (2) din A șasea directivă, cum ar fi, printre altele, realizarea pe aceste terenuri a unor lucrări de viabilizare, precum și punerea în aplicare a mijloacelor de comercializare specifice. Astfel, asemenea inițiative nu se înscriu în mod normal în cadrul gestiunii unui patrimoniu privat, astfel încât vânzarea unui teren destinat construcției într‑o astfel de ipoteză nu poate fi considerată o simplă exercitare a dreptului de proprietate de către titularul său.

(a se vedea punctele 22-24 și 28 și dispozitivul)