EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CJ0312

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 decembrie 2015.
Banif Plus Bank Zrt. împotriva Márton Lantos și Mártonné Lantos.
Trimitere preliminară – Directiva 2004/39/CE – Articolul 4 alineatul (1) și articolul 19 alineatele (4), (5) și (9) – Piețele instrumentelor financiare – Noțiunea «servicii și activități de investiții» – Dispoziții vizând garantarea protecției investitorilor – Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiții clienților ‐ Obligația de a evalua caracterul adecvat al serviciului furnizat – Consecințe contractuale ale nerespectării acestei obligații – Contract de credit de consum – Împrumut exprimat în valută – Deblocarea și rambursarea împrumutului în monedă națională – Clauze referitoare la cursurile de schimb valutar.
Cauza C-312/14.

Court reports – general

Cauza C‑312/14

Banif Plus Bank Zrt

împotriva

Márton Lantos

și

Mártonné Lantos

(cerere de decizie preliminară formulată de Ráckevei Járásbíróság)

„Trimitere preliminară — Directiva 2004/39/CE — Articolul 4 alineatul (1) și articolul 19 alineatele (4), (5) și (9) — Piețele instrumentelor financiare — Noțiunea «servicii și activități de investiții» — Dispoziții vizând garantarea protecției investitorilor — Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiții clienților — Obligația de a evalua caracterul adecvat al serviciului furnizat — Consecințe contractuale ale nerespectării acestei obligații — Contract de credit de consum — Împrumut exprimat în valută — Deblocarea și rambursarea împrumutului în monedă națională — Clauze referitoare la cursurile de schimb valutar”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 decembrie 2015

  1. Procedură jurisdicțională — Procedură orală — Redeschidere — Condiții

    (art. 252 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

  2. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Competența instanţei naționale — Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății — Necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența întrebărilor adresate — Apreciere de către instanța națională — Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util — Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal

    (art. 267 TFUE)

  3. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Piețele instrumentelor financiare — Directiva 2004/39 — Servicii sau activități de investiții — Noțiune — Operațiuni de schimb efectuate de o instituție de credit în temeiul unor clauze ale unui contract de împrumut exprimat în valută — Stabilirea cuantumului împrumutului pe baza cursului de cumpărare a valutei aplicabil la momentul deblocării fondurilor — Determinarea cuantumurilor ratelor lunare pe baza cursului de vânzare a acestei valute aplicabil la momentul calculării fiecărei rate lunare — Excludere

    [Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) pct. 2]

  4. Libertatea de stabilire — Libera prestare a serviciilor — Piețele instrumentelor financiare — Directiva 2004/39 — Norme de conduită pentru furnizarea de servicii de investiții clienților — Obligația întreprinderii de investiții de a evalua caracterul adecvat al serviciului furnizat — Nerespectarea obligației menționate — Consecințe contractuale — Aplicarea dreptului național — Limite — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

    [Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 19 alin. (4) și (5)]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 29)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 35, 51 și 52)

  3.  Articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2004/39 privind piețele instrumentelor financiare trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nu constituie un serviciu sau o activitate de investiții în sensul acestei dispoziții anumite operațiuni de schimb efectuate de o instituție de credit în temeiul unor clauze ale unui contract de împrumut exprimat în valută, care constau în stabilirea cuantumului împrumutului pe baza cursului de cumpărare a valutei aplicabil la momentul deblocării fondurilor și în determinarea cuantumurilor ratelor lunare pe baza cursului de vânzare a acestei valute aplicabil la momentul calculării fiecărei rate lunare.

    Astfel, conform acestei dispoziții, constituie servicii și activități de investiții orice serviciu și orice activitate enumerate în secțiunea A din anexa I la Directiva 2004/39 și referitoare la orice instrument menționat în secțiunea C din aceeași anexă. Or, operațiunile în discuție, întrucât constituie activități de schimb care sunt pur și simplu accesorii acordării și rambursării unui împrumut de consum exprimat în valută, nu intră în domeniul de aplicare al respectivei secțiuni A, în măsura în care sunt limitate la conversia, pe baza cursului de schimb de cumpărare sau de vânzare a valutei avute în vedere, a cuantumului împrumutului și a celui al ratelor lunare exprimate în această valută (monedă de calcul) în monedă națională (monedă de plată). Astfel de operațiuni nu au altă funcție decât cea de a servi drept modalități de executare a obligațiilor esențiale de plată din cadrul contractului de împrumut, și anume punerea la dispoziție a capitalului de către împrumutător și rambursarea acestui capital însoțit de dobânzi de către împrumutat. Aceste operațiuni nu au ca finalitate realizarea unei investiții, consumatorul urmărind numai să obțină fonduri în vederea cumpărării unui bun de consum sau a prestării unui serviciu, iar nu, de exemplu, să gestioneze un risc de schimb sau să speculeze rata de schimb a unei valute.

    Pe de altă parte, din directivă reiese că serviciile de schimb valutar nu constituie, în sine, servicii de investiții care intră sub incidența secțiunii A din anexa I la directiva menționată.

    Or, operațiunile de schimb valutar în discuție nu sunt legate de un serviciu de investiții, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2004/39, ci de o operațiune care nu constituie ea însăși un instrument financiar în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 17 din această directivă.

    Astfel, nu pare că operațiunile de schimb valutar pe care le efectuează o instituție de credit în cadrul executării unui contract de împrumut privesc unul dintre instrumentele financiare menționate în secțiunea C din anexa I la directiva respectivă, printre care în special contractul la termen, în măsura în care un contract de împrumut de consum nu are ca obiect vânzarea unui activ financiar la un preț care este stabilit la momentul încheierii contractului.

    În cadrul unui contract de împrumut cum este cel în discuție, valoarea valutelor care trebuie luată în considerare pentru calcularea rambursărilor nu a fost stabilită în prealabil, din moment ce este stabilită pe baza cursului de vânzare a acestor valute la data scadenței fiecărei rate lunare.

    (a se vedea punctele 54-57, 66-68, 70, 74 și 76 și dispozitivul)

  4.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 79)

Top