Cauza C‑287/14

Eurospeed Ltd

împotriva

Szegedi Törvényszék

(cerere de decizie preliminară formulată de Gyulai törvényszék)

„Trimitere preliminară — Transporturi rutiere — Regulamentul (CE) nr. 561/2006 — Răspunderea conducătorului auto pentru încălcarea obligației de utilizare a unui tahograf”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 9 iunie 2016

Transporturi – Transporturi rutiere – Dispoziții sociale – Regulamentul nr. 561/2006 – Reglementare națională care prevede răspunderea conducătorului auto în caz de încălcare a acestui regulament în locul sau pe lângă cea a întreprinderii de transport al cărei angajat este conducătorul auto – Admisibilitate

(Regulamentul nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului)

Regulamentul nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor nr. 3821/85 și nr. 2135/98 și de abrogare a Regulamentului nr. 3820/85 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care, în locul sau pe lângă întreprinderea de transport al cărei angajat este conducătorul auto, îl consideră pe acesta din urmă răspunzător pentru încălcările regulamentului menționat pe care respectivul conducător auto le‑a comis.

Astfel, în primul rând, articolul 19 alineatul (2) din regulamentul menționat prevede că orice stat membru permite autorităților competente să aplice o sancțiune unei întreprinderi și/sau unui conducător auto pentru o încălcare a aceluiași regulament constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată. În consecință, reiese cu claritate din modul de redactare a acestei dispoziții că Regulamentul nr. 561/2006 supune atât întreprinderile de transport, cât și pe conducătorii auto unor obligații determinate și îi consideră atât pe primele, cât și pe ultimii drept răspunzători, fiecare, pentru încălcările obligațiilor lor. Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) prima teză din acest regulament, această posibilitate de aplicare de sancțiuni pentru încălcările prevăzute de acest regulament se extinde la încălcările comise în afara teritoriului statului membru vizat.

Aceleași concluzii reies, în al doilea rând, din articolul 10 alineatul (3) din același regulament.

În sfârșit, deși este adevărat că Regulamentul nr. 561/2006 vizează în special îmbunătățirea condițiilor de muncă ale personalului din sectorul rutier, nimic nu lasă să se presupună, pe de o parte, că legiuitorul Uniunii a înțeles să exonereze conducătorii auto de orice răspundere pentru încălcările pe care le comit, în special atunci când acestea au legătură exclusiv cu exercitarea atribuțiilor lor. Pe de altă parte, cele două obiective ale acestui regulament – și anume îmbunătățirea condițiilor de muncă și îmbunătățirea securității rutiere – implică, ambele, obligația de a echipa în principiu vehiculele destinate transportului rutier cu un aparat de control omologat care să permită controlarea respectării perioadelor de conducere și de repaus ale conducătorilor auto. Or, o interpretare a acestui regulament în sensul că s‑ar opune posibilității de a aplica conducătorilor auto sancțiuni pentru pedepsirea încălcării de către aceștia a obligațiilor care le incumbă în temeiul aceluiași regulament ar împiedica printre altele realizarea obiectivului privind îmbunătățirea securității rutiere în general.

(a se vedea punctele 31-33, 37-39 și 41 și dispozitivul)