Cauza C‑247/14 P

HeidelbergCement AG

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Piața «cimentului și a produselor conexe» — Procedură administrativă — Regulamentul (CE) nr. 1/2003 — Articolul 18 alineatele (1) și (3) — Decizie de solicitare de informații — Motivare — Precizarea cererii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2016

1. Recurs – Motive – Motivare insuficientă sau contradictorie – Admisibilitate

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf)

2. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Aprecierea obligației de motivare în funcție de împrejurările cauzei – Necesitatea de a specifica toate elementele de fapt și de drept pertinente – Lipsă

   (art. 296 TFUE)

3. Concurență – Procedură administrativă – Solicitare de informații – Obligația de motivare – Conținut

   [art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (3)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 15)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 16)

3.  În ceea ce privește motivarea unei decizii de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, această dispoziție definește elementele esențiale ale deciziei. Această obligație specifică de motivare constituie o cerință fundamentală, întrucât ea are ca obiect nu numai să pună în evidență caracterul justificat al solicitării de informații, ci și să le acorde întreprinderilor în cauză posibilitatea de a înțelege întinderea obligației de colaborare care le revine, garantând în același timp dreptul lor la apărare.

   În ceea ce privește obligația de a indica scopul cererii, aceasta semnifică faptul că Comisia trebuie să indice obiectul investigației în solicitarea sa, așadar, să identifice pretinsa încălcare a normelor de concurență. În acest sens, Comisia nu este obligată să comunice destinatarului unei decizii de solicitare de informații toate informațiile de care dispune cu privire la încălcări prezumate și nici să realizeze o calificare juridică riguroasă a acestor încălcări, în măsura în care precizează cu claritate prezumțiile pe care intenționează să le verifice. Or, întrucât caracterul necesar al informațiilor trebuie să fie apreciat în raport cu scopul menționat în solicitarea de informații, acest scop trebuie indicat cu suficientă precizie, în lipsa căreia ar fi imposibil să se stabilească dacă informațiile sunt necesare, iar Curtea nu și‑ar putea exercita controlul.

   În această privință, este adevărat că o solicitare de informații constituie o măsură de investigare care este, în general, utilizată în cadrul fazei de investigare care precedă comunicarea privind obiecțiunile și are ca obiect doar să permită Comisiei să adune informațiile și documentația necesare pentru a verifica realitatea și amploarea unei anumite situații de fapt și de drept. În plus, cu toate că Curtea a considerat, în ceea ce privește deciziile de inspecție, că, deși revine Comisiei sarcina de a indica într‑un mod cât mai precis posibil ceea ce se cercetează și elementele la care trebuie să se refere verificarea, nu este, în schimb, indispensabil ca o decizie de inspecție să conțină o delimitare precisă a pieței relevante și nici calificarea juridică exactă a încălcărilor prezumate sau indicarea perioadei în care aceste încălcări ar fi fost săvârșite, această apreciere a fost justificată prin faptul că inspecțiile intervin la începutul investigației, într‑o perioadă în care Comisia nu dispune încă de informații precise. Cu toate acestea, o motivare excesiv de succintă, vagă și generică și, în anumite privințe, ambiguă nu poate îndeplini cerințele de motivare stabilite prin articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a justifica o solicitare de informații în cazul în care o astfel de solicitare intervine la mai mult de doi ani după primele inspecții, în condițiile în care Comisia adresase deja mai multe cereri de informații unor întreprinderi cu privire la care existau suspiciuni că au participat la o încălcare și la mai multe luni după decizia de deschidere a procedurii.

   (a se vedea punctele 17, 19-21, 24 și 37-39)