Cauza C‑198/14

Valev Visnapuu

împotriva

Kihlakunnansyyttäjä

și

Suomen valtio – Tullihallitus

(cerere de decizie preliminară formulată de Helsingin hovioikeus)

„Trimitere preliminară — Articolele 34 TFUE și 110 TFUE — Directiva 94/62/CE — Articolul 1 alineatul (1) și articolele 7 și 15 — Vânzare la distanță și transport de băuturi alcoolice din alt stat membru — Acciză pe anumite ambalaje de băuturi — Scutire în cazul includerii ambalajelor într‑un sistem de reținere a garanției pentru ambalaj și de returnare — Articolele 34 TFUE, 36 TFUE și 37 TFUE — Cerința unei autorizații de vânzare cu amănuntul a băuturilor alcoolice — Monopol de vânzare cu amănuntul a băuturilor alcoolice — Justificare — Protecția sănătății”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 noiembrie 2015

1. Mediu — Deșeuri — Ambalaje și deșeuri din ambalaje — Directiva 94/62 — Armonizare exhaustivă — Inexistență — Aprecierea compatibilității unei reglementări naționale din același domeniu nu doar în temeiul măsurii de armonizare, ci și în temeiul dreptului primar

   [Directiva 94/62 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 15]

2. Dispoziții fiscale — Impozite interne — Noțiune — Acciză pe anumite ambalaje de băuturi — Scutire în cazul includerii ambalajelor într‑un sistem de reținere a garanției pentru ambalaj și de returnare — Includere — Condiții

   (art. 34 TFUE și 110 TFUE)

3. Dispoziții fiscale — Impozite interne — Interzicerea discriminării între produse importate și produse naționale similare — Acciză pe anumite ambalaje de băuturi — Scutire în cazul includerii ambalajelor într‑un sistem de reținere a garanției pentru ambalaj și de returnare — Admisibilitate — Încălcarea Directivei 94/62 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje — Lipsă

   [art. 110 TFUE; Directiva 94/62 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 15]

4. Monopoluri naționale cu caracter comercial — Dispozițiile tratatului — Domeniu de aplicare — Norme referitoare la existența și la funcționarea unui monopol — Monopol național de vânzare cu amănuntul a băuturilor alcoolice — Reglementare care prevede derogări de la monopolul menționat pentru persoanele care dispun de o autorizație de vânzare cu amănuntul a băuturilor alcoolice — Regimuri de autorizare disociabile de funcționarea monopolului — Inaplicabilitatea articolului 37 TFUE — Apreciere prin raportare la articolul 34 TFUE

   (art. 34 TFUE și 37 TFUE)

5. Monopoluri naționale cu caracter comercial — Articolul 37 TFUE — Obiect — Obligația de adaptare a monopolurilor de vânzare astfel încât să se excludă orice discriminare a comerțului cu mărfuri provenite din alte state membre

   (art. 37 TFUE)

6. Libera circulație a mărfurilor — Restricții cantitative — Măsuri cu efect echivalent — Reglementare a unui stat membru care prevede supunerea unui vânzător stabilit într‑un alt stat membru cerinței unei autorizații de vânzare cu amănuntul pentru importul de băuturi alcoolice în vederea vânzării lor cu amănuntul unor consumatori care au reședința în primul stat membru — Admisibilitate — Condiție — Protecția sănătății publice și a ordinii publice — Verificare de către instanța națională

   (art. 34 TFUE și 36 TFUE)

1.  Orice măsură națională într‑un domeniu care a făcut obiectul unei armonizări exhaustive la nivelul Uniunii trebuie să fie apreciată în raport cu dispozițiile acestei măsuri de armonizare, iar nu cu dispozițiile din dreptul primar. În această privință, pentru a analiza dacă armonizarea efectuată printr‑o directivă prezintă caracter exhaustiv, îi revine Curții sarcina să interpreteze dispozițiile respective ținând seama nu numai de termenii acestora, ci și de contextul lor și de obiectivele urmărite de reglementarea din care dispozițiile menționate fac parte.

   Referitor la Directiva 94/62 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, armonizarea efectuată prin articolul 1 alineatul (1) și prin articolele 7 și 15 din aceasta nu are un caracter exhaustiv. În consecință, măsurile naționale care pun în aplicare aceste articole trebuie să fie apreciate nu numai în raport cu dispozițiile acestei directive, ci și în raport cu dispozițiile relevante ale dreptului primar.

   Astfel, potrivit articolului 1 alineatul (1) din Directiva 94/62, aceasta urmărește să armonizeze măsurile naționale privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, pe de o parte, pentru a preveni orice impact al acestora asupra mediului din toate statele membre, precum și din țări terțe, sau pentru a reduce un astfel de impact, asigurând astfel un grad ridicat de protecție a mediului, și, pe de altă parte, pentru a asigura funcționarea pieței interne și pentru a evita obstacolele în calea comerțului și denaturarea și limitarea concurenței din cadrul Uniunii.

   Articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 94/62 prevede că sistemele de returnare și/sau de colectare, precum și sistemele de refolosire sau de recuperare se aplică și produselor importate, în condiții nediscriminatorii, inclusiv modalitățile detaliate și orice tarife impuse accesului la respectivele sisteme, și sunt proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, „în conformitate cu dispozițiile tratatului”. Prin urmare, acest articol nu efectuează o armonizare exhaustivă, ci, dimpotrivă, face trimitere la dispozițiile relevante ale tratatului.

   În ceea ce privește articolul 15 din Directiva 94/62, acesta nu efectuează o armonizare, ci abilitează Consiliul să adopte instrumente economice pentru a promova punerea în aplicare a obiectivelor prevăzute de această directivă sau, în lipsa acestora, abilitează statele membre care acționează „[cu respectarea] obligațiilor ce reies din tratat”. Astfel, această dispoziție necesită de asemenea aplicarea dispozițiilor relevante ale tratatului.

   (a se vedea punctele 40-43 și 45-48)

2.  O sarcină pecuniară constituie un impozit intern în sensul articolului 110 TFUE dacă face parte dintr‑un regim general de redevențe interne care include în mod sistematic categorii de produse potrivit unor criterii obiective aplicate indiferent de originea sau de destinația produselor.

   În ceea ce privește o reglementare care stabilește o acciză pe anumite ambalaje de băuturi, în valoare de 51 de eurocenți pe litrul de produs ambalat, dar care scutește de această acciză ambalajele de băuturi incluse într‑un sistem de returnare operațional, acciza este, pe de o parte, o sarcină pecuniară care face parte dintr‑un regim general de redevențe interne ce include în mod sistematic o categorie de produse, și anume ambalajele de băuturi. În această privință, s‑a statuat deja că deșeurile destinate eliminării trebuie să fie considerate produse, în sensul articolului 110 TFUE. Prin urmare, trebuie să se considere că o acciză pe anumite ambalaje de băuturi se aplică asupra unor produse în sensul acestei dispoziții.

   Pe de altă parte, această acciză se aplică pe ambalajele de băuturi în funcție de criterii obiective aplicate independent de originea sau de destinația lor. Astfel, această acciză se aplică atât pe ambalajele de băuturi de origine națională, cât și pe ambalajele de băuturi importate, în cazul în care aceste ambalaje nu au fost incluse într‑un sistem de returnare operațional.

   În consecință, o asemenea acciză pe anumite ambalaje de băuturi constituie un impozit intern în sensul articolului 110 TFUE, care trebuie să fie apreciat în raport cu articolul 110 TFUE, cu excluderea articolului 34 TFUE.

   (a se vedea punctele 51-55)

3.  Articolul 110 TFUE, precum și articolul 1 alineatul (1) și articolele 7 și 15 din Directiva 94/62 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru care instituie o acciză pe anumite ambalaje de băuturi, dar prevede o scutire în cazul includerii acestor ambalaje într‑un sistem de returnare operațional.

   Or, eventualele dificultăți întâmpinate de micii operatori care practică vânzarea la distanță pentru a se afilia la un sistem de returnare operațional sau pentru a crea un asemenea sistem nu atestă o diferență de tratament între ambalajele de băuturi provenind din alte state membre și produsele naționale similare, în sensul articolului 110 primul paragraf TFUE. Astfel, nu se poate deduce din asemenea dificultăți că ambalajele de băuturi provenind din alte state membre sunt mai puțin susceptibile de a beneficia de scutirea prevăzută în cazul includerii într‑un asemenea sistem și că, prin urmare, fac obiectul unei impozitări mai împovărătoare decât cea a produselor naționale similare.

   În plus, articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 94/62, care impune ca sistemele de returnare, de colectare, de refolosire sau de recuperare a ambalajelor folosite și/sau a deșeurilor de ambalaje să se aplice și produselor importate, în condiții nediscriminatorii, și să fie proiectate astfel încât să evite barierele în calea comerțului sau denaturarea concurenței, în conformitate cu dispozițiile tratatului, privește funcționarea unor astfel de sisteme, iar nu a unui regim de accize pe anumite ambalaje de băuturi.

   În sfârșit, o reglementare care stabilește o acciză pe anumite ambalaje de băuturi poate fi calificată drept măsură adoptată de un stat membru și care vizează realizarea obiectivelor definite de Directiva 94/62, în sensul articolului 15 din aceasta. Astfel, o asemenea reglementare, care pune în aplicare principiul poluatorul plătește, dat fiind că acciza trebuie plătită de operatorii care nu aderă la un sistem de returnare a ambalajelor de băuturi, stimulează operatorii să adere la un sistem de returnare a ambalajelor de băuturi sau să își creeze propriul sistem de returnare pentru a nu plăti această acciză.

   (a se vedea punctele 63, 69, 70, 73, 74 și 76 și dispozitiv 1)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 86-92)

5.  Fără a impune abolirea totală a monopolurilor naționale cu caracter comercial, articolul 37 TFUE prevede organizarea acestora astfel încât să se asigure excluderea oricărei discriminări între resortisanții statelor membre cu privire la condițiile de aprovizionare și de desfacere.

   Astfel, articolul 37 TFUE prevede ca organizarea și funcționarea monopolului să fie adaptate astfel încât să se asigure excluderea oricărei discriminări între resortisanții statelor membre cu privire la condițiile de aprovizionare și comercializare, astfel încât comerțul cu mărfuri provenind din celelalte state membre să nu fie dezavantajat, nici în drept, nici în fapt, în raport cu cel al mărfurilor naționale și concurența dintre economiile statelor membre să nu fie denaturată.

   (a se vedea punctele 94 și 95)

6.  Articolele 34 TFUE și 36 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia un vânzător stabilit în alt stat membru este supus cerinței obținerii unei autorizații de vânzare cu amănuntul pentru importul de băuturi alcoolice în vederea vânzării lor cu amănuntul către consumatori care locuiesc în primul stat membru, atunci când acest vânzător asigură transportul băuturilor respective sau încredințează transportul lor unui terț, în măsura în care această reglementare este de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit, în speță protecția sănătății și a ordinii publice, acest obiectiv nu poate fi atins la un nivel de eficiență cel puțin echivalent prin măsuri mai puțin restrictive, iar această reglementare nu constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici o restricție disimulată în comerțul dintre statele membre, fapt a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.

   (a se vedea punctul 129 și dispozitiv 2)