Cauzele conexate C‑191/14, C‑192/14, C‑295/14, C‑389/14 și C‑391/14-C‑393/14

Borealis Polyolefine GmbH și alții

împotriva

Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft și alții

[cereri de decizie preliminară formulate de Landesverwaltungsgericht Niederösterreich, Raad van State (Țările de Jos) și Tribunale amministrativo regionale per il Lazio]

„Trimitere preliminară — Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană — Directiva 2003/87/CE — Articolul 10a alineatul (5) — Metodă de alocare a cotelor — Alocare a cotelor cu titlu gratuit — Mod de calcul al factorului de corecție transsectorial uniform — Decizia 2011/278/UE — Articolul 15 alineatul (3) — Decizia 2013/448/UE — Articolul 4 — Anexa II — Validitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 aprilie 2016

1. Procedură jurisdicțională – Cerere de redeschidere a procedurii orale – Cerere de a depune observații asupra aspectelor de drept ridicate prin concluziile avocatului general – Condițiile redeschiderii

   (Statutul Curții de Justiție, art. 23; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83)

2. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Întrebare privind validitatea unei decizii neatacate în temeiul articolului 263 TFUE – Acțiune principală introdusă de o societate care nu este evident că poate exercita acțiunea în anulare – Admisibilitate

   [art. 263 al patrulea paragraf TFUE și art. 267 litera (b) TFUE; Decizia 2011/278 a Comisiei, art. 10 alin. (9) și art. 15 alin. (4), și Decizia 2013/448 a Comisiei, art. 4 și anexa II]

3. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Regim tranzitoriu de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Metodă de alocare – Calcul pe baza cantității anuale maxime de astfel de cote care pot fi alocate – Luarea în considerare, în cadrul stabilirii acestei cantități, a emisiilor producătorilor de energie electrică – Inadmisibilitate

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a alin. (3) și (5); Decizia 2011/278 a Comisiei, art. 15 alin. (3)]

4. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Contextul și finalitatea reglementării în cauză ca bază de referință

5. Mediu – Poluare atmosferică – Directiva 2003/87 – Sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră – Regim tranzitoriu de alocare a cotelor cu titlu gratuit – Metodă de alocare – Calcul pe baza cantității anuale maxime de astfel de cote care pot fi alocate – Luarea în considerare, în cadrul stabilirii acestei cantități, a emisiilor generate de instalațiile incluse în sistemul de comercializare a cotelor anterior anului 2013 – Inadmisibilitate

   [Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10a alin. (5) primul paragraf lit. (b), și anexa I; Decizia 2013/448 a Comisiei, art. 4, și anexa II]

6. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Declararea nevalidității dispozițiilor unei decizii a Comisiei privind factorul de corecție aplicat de statele membre în vederea determinării cantității de cote de emisie de gaz cu efect de seră care pot fi alocate cu titlu gratuit – Efecte – Limitare în timp

   (art. 264 al doilea paragraf TFUE și art. 267 TFUE; Directiva 2003/87 a Parlamentului European și a Consiliului; Decizia 2013/448 a Comisiei, art. 4, și anexa II)

7. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Declararea nevalidității unui act al Uniunii – Efecte – Aplicarea prin analogie a articolului 266 TFUE – Obligațiile instituțiilor Uniunii – Obligația de a adopta măsurile necesare pentru a remedia nelegalitatea constatată

   (art. 266 TFUE și 267 TFUE)

8. Întrebări preliminare – Aprecierea validității – Declararea nevalidității unui act al Uniunii – Efecte – Limitare în timp – Excepție în favoarea unui operator care a introdus o acțiune în justiție sau a formulat o contestație echivalentă conform dreptului național aplicabil

   (art. 267 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 40)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 46, 49, 50 și 58)

3.  Excluderea, pentru determinarea cantității anuale maxime de cote, a emisiilor generate de producătorii de energie electrică rezultă din articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, care nu conferă Comisiei nicio putere de apreciere în această privință. Astfel, trimiterea de la articolul 10a alineatul (5) din această directivă la instalațiile care nu intră sub incidența alineatului (3) trebuie să fie interpretată în sensul că vizează instalațiile care nu sunt nici producători de energie electrică, nici instalații de captare de CO2, nici conducte de transport de CO2, nici situri de stocare a CO2.

   În plus, o astfel de analiză asimetrică a emisiilor producătorilor de energie electrică și a instalațiilor care generează emisii de gaze cu efect de seră este conformă cu obiectivul principal al Directivei 2003/87 de protecție a mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

   (a se vedea punctele 65, 78 și 79)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 90)

5.  La stabilirea cantității anuale maxime de cote utilizată ca bază pentru calcularea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră alocate cu titlu gratuit, Comisia trebuia să țină seama, în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) primul paragraf litera (b) din Directiva 2003/87 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, doar de emisiile instalațiilor incluse în sistemul comunitar începând cu anul 2013. Astfel, dispoziția menționată se opune luării în considerare a emisiilor care rezultă din activitățile care figurează în anexa I la respectiva directivă începând cu anul 2013, în măsura în care aceste emisii au fost generate de instalații incluse în sistemul de comercializare a cotelor anterior acestei date.

   Prin urmare, în măsura în care Comisia a luat în considerare, cel puțin în parte, emisii ale instalațiilor incluse în sistemul de comercializare a cotelor înainte de 2013 pentru a determina cantitatea anuală maximă de cote care poate fi alocată cu titlu gratuit, aceasta din urmă nu este conformă cu cerințele care decurg din articolul 10a alineatul (5) primul paragraf litera (b) din Directiva 2003/87, deoarece este prea mare. Factorul de corecție transsectorial uniform stabilit la articolul 4 din Decizia 2013/448 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din această directivă și în anexa II la această decizie este, de asemenea, contrar dispoziției menționate. Prin urmare, articolul 4 din Decizia 2013/448 și anexa II la aceasta sunt nevalide.

   (a se vedea punctele 94, 95, 98 și 99 și dispozitiv 2)

6.  Atunci când se justifică prin considerente imperative de securitate juridică, Curtea beneficiază, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, aplicabil, prin analogie, și în cadrul unei trimiteri preliminare în aprecierea validității actelor Uniunii, în temeiul articolului 267 TFUE, de o putere de apreciere pentru indicarea, în fiecare caz, a acelor efecte ale actului vizat care trebuie considerate definitive.

   Efectele declarării nevalidității articolului 4 din Decizia 2013/448 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87 și a anexei II la această decizie trebuie limitate în timp pentru a permite Comisiei să procedeze la adoptarea măsurilor necesare și pentru ca măsurile adoptate să nu poată fi repuse în discuție. Astfel, anularea factorului de corecție transsectorial uniform stabilit la articolul 4 din Decizia 2013/448 și în anexa II la aceasta poate pune în discuție ansamblul alocărilor finale ale cotelor de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit care au avut loc în statele membre în temeiul unei reglementări considerate validă. Astfel, declararea nevalidității respectivelor dispoziții ar risca să producă grave repercusiuni asupra unui număr ridicat de raporturi juridice încheiate cu bună‑credință. Aceste considerente imperative de securitate juridică pot justifica limitarea în timp a efectelor declarării menționate. În plus, vidul juridic temporar care ar rezulta din declararea nevalidității ar putea periclita punerea în aplicare a sistemului de comercializare a cotelor instituit prin Directiva 2003/87 și, în consecință, realizarea obiectivelor acesteia.

   (a se vedea punctele 103, 105, 106 și 111 și dispozitiv 3)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 107)

8.  Revine Curții, atunci când utilizează posibilitatea de a limita efectul retroactiv al unei declarări a nevalidității unui act al Uniunii, obligația de a stabili dacă o excepție de la această limitare a efectului în timp, conferită hotărârii sale, poate fi prevăzută în favoarea părții din litigiul principal care a formulat în fața instanței naționale acțiunea împotriva măsurilor naționale de punere în aplicare a actului Uniunii sau dacă, dimpotrivă, chiar și pentru această parte, o declarare a nevalidității actului Uniunii care are efecte numai pentru viitor constituie un remediu adecvat.

   (a se vedea punctul 108)