Cauza C‑131/14

Malvino Cervati și Società Malvi Sas di Cervati Malvino

împotriva

Agenzia delle Dogane și Agenzia delle Dogane – Ufficio delle Dogane di Livorno

(cerere de decizie preliminară formulată de Corte suprema di cassazione)

„Trimitere preliminară — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Regulamentul (CE) nr. 565/2002 — Articolul 3 alineatul (3) — Contingent tarifar — Usturoi de origine argentiniană — Licențe de import — Caracter netransferabil al drepturilor care decurg din anumite licențe de import — Eludare — Abuz de drept — Condiții — Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Articolul 4 alineatul (3)”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 aprilie 2016

1. Întrebări preliminare – Competența Curții – Identificarea elementelor de drept al Uniunii pertinente – Reformularea întrebărilor

   (art. 267 TFUE)

2. Dreptul Uniunii Europene – Exercitare abuzivă a unui drept care decurge dintr‑o dispoziție a Uniunii – Operațiuni care constituie o practică abuzivă – Elemente care trebuie luate în considerare – Verificare care incumbă instanței naționale

3. Agricultură – Organizarea comună a piețelor – Licențe de import și de export și certificate de fixare în avans – Regimul importurilor – Contingent tarifar – Import la tariful preferențial al unor mărfuri cumpărate în afara Uniunii de către un nou operator de la o persoană care nu este titulara unor licențe de import – Revânzare după punerea în liberă circulație către un operator tradițional în legătură cu persoana respectivă, apoi către un al doilea operator tradițional, niciunul dintre ei nedispunând de licențele necesare – Admisibilitate – Limite – Abuz de drept – Verificare care incumbă instanței naționale

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 4 alin. (3); Regulamentul nr. 565/2002 al Comisiei, art. 3 alin. (3) și art. 5 alin.(3)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 26)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 32-35, 46 și 47)

3.  Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 565/2002 de stabilire a modului de gestionare a contingentelor tarifare și de instituire a unui regim de certificate de origine pentru usturoiul importat din țări terțe și articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun, în principiu, unui mecanism prin care, în urma unei comenzi efectuate de un operator, importator tradițional în sensul acestui prim regulament, care și‑a epuizat licențele ce îi permiteau importul la tarif preferențial, la un al doilea operator, de asemenea importator tradițional care nu dispune de astfel de licențe,

   —	marfa este mai întâi vândută în afara Uniunii Europene de o societate legată de acest al doilea operator unui al treilea operator, nou importator în sensul regulamentului menționat, titular al unor asemenea licențe,

   —	în continuare, această marfă este pusă în liberă circulație în Uniunea Europeană de al treilea operator, beneficiind de tariful vamal preferențial, apoi revândută de acest al treilea operator celui de al doilea și

   —	această marfă este, în sfârșit, cedată de acest al doilea operator primului, care dobândește astfel marfa importată în cadrul contingentului prevăzut de acest prim regulament deși nu dispune de o licență necesară în acest scop.

   Este totuși necesar, pentru ca un asemenea mecanism de vânzare și de revânzare a mărfii între operatori să nu determine nici o influență nejustificată a unui operator pe piață, în special o eludare de către importatorii tradiționali a articolului 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 562/2002, și nici încălcarea obiectivului potrivit căruia cererile de licențe trebuie să fie legate de o activitate comercială reală, ca fiecare etapă a acestui mecanism să se efectueze la un preț corespunzător prețului pieței și ca importul la tarif preferențial să fie efectuat, prin intermediul unor licențe obținute în mod legal, de către titularul acestora. Mai precis, revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă fiecare operator implicat primește o compensație adecvată pentru importul, vânzarea sau revânzarea mărfii în discuție, care îi permite să păstreze poziția care i‑a fost atribuită în cadrul gestionării contingentului.

   În plus, printre elementele care ar putea permite să se stabilească un caracter artificial al unui asemenea mecanism figurează în special împrejurarea că importatorul titular al licențelor nu și‑a asumat niciun risc comercial sau chiar împrejurarea că marja de profit a importatorului este nesemnificativă sau că prețul de vânzare a usturoiului al importatorului către primul cumpărător din Uniune, iar ulterior de acesta din urmă către al doilea cumpărător din Uniune este inferior prețului pieței

   (a se vedea punctele 43, 51, 53 și dispozitivul)