Cauza C‑128/14

Staatssecretaris van Financiën

împotriva

Het Oudeland Beheer BV

(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Trimitere preliminară — Fiscalitate — TVA — Operațiuni impozabile — Utilizare în scopul desfășurării activității economice a unor bunuri obținute «în cadrul activității» — Asimilare cu o livrare efectuată cu titlu oneros — Bază de impozitare”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 28 aprilie 2016

1. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Utilizare a unui bun în scopul desfășurării activității economice – Asimilare cu o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros – Obiectiv – Bun produs, construit, extras sau prelucrat în cadrul activității economice – Noțiune

   [Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, art. 5 alin. (7) lit. (a)]

2. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Operațiuni impozabile – Utilizare a unui bun în scopul desfășurării activității economice – Imobil în construcție pe un teren, finalizat de un terț și dat spre închiriere de către o persoană impozabilă, titulara unui drept real asupra bunurilor respective – Asimilare cu o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros – Bază de impozitare – Preț de cost al bunurilor constituit din valoarea dreptului real și a costurilor de finalizare a construcției – Includere – Condiție – Deducere imediată și integrală a taxei pe valoarea adăugată, achitată pe respectivele elemente ale prețului de cost

   [Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, art. 5 alin. (7) lit. (a) și art. 11 secțiunea A alin. (1) lit. (b)]

3. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Bază de impozitare – Imobil în construcție pe un teren, finalizat de un terț și dat spre închiriere de către o persoană impozabilă, titulara unui drept real asupra bunurilor respective – Asimilare cu o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros – Bază de impozitare constituită din prețul de cost al bunurilor, în special din valoarea dreptului real – Stabilire prin referire la valoarea reziduală a respectivului drept real la momentul livrării

   [Directiva 77/388 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, art. 5 alin. (7) lit. (a) și art. 11 secțiunea A alin. (1) lit. (b)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 29-32)

2.  Articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, trebuie interpretat în sensul că valoarea unui drept in rem care îi oferă titularului său dreptul de utilizare a unui bun imobil și costurile de finalizare a clădirii de birouri construite pe terenul în cauză pot fi incluse în baza de impozitare a unei livrări în sensul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din această directivă, astfel cum a fost modificată, în cazul în care persoana impozabilă a achitat deja taxa pe valoarea adăugată (TVA) aferentă acestei valori și acestor costuri, dar a și dedus‑o imediat și integral.

   Astfel, deși posibilitatea de asimilare cu o livrare efectuată cu titlu oneros nu poate fi utilizată pentru a încasa un cuantum al TVA‑ului aferent valorii bunurilor pentru care această persoană impozabilă achitase deja TVA‑ul, în cadrul unei impozitări anterioare, în schimb, în cazul în care TVA‑ul achitat pe elementele prețului de cost a fost ulterior dedus, impozitarea care rezultă din asimilarea cu o livrare efectuată cu titlu oneros nu conduce la o taxare repetată a aceleiași valori. Numai atunci când TVA‑ul aferent acestor elemente rămâne în sarcina persoanei impozabile, ca urmare a faptului că aceasta nu le‑a dedus, elementele respective nu trebuie luate în considerare în baza de impozitare în temeiul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din A șasea directivă.

   (a se vedea punctele 41, 43 și 46 și dispozitiv 1)

3.  Într‑o situație în care un teren și o clădire în construcție pe acest teren au fost dobândite prin constituirea unui drept in rem care dă titularului său dreptul de a utiliza aceste bunuri imobile, articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă 77/388 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7, trebuie interpretat în sensul că valoarea acestui drept in rem care trebuie luată în considerare în baza de impozitare a unei livrări în sensul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din această directivă corespunde valorii sumelor care trebuie plătite anual cu titlu de contraprestație, pe durata rămasă din contractul de emfiteoză care instituie acest drept in rem, corectate sau capitalizate potrivit aceleiași metode cu cea utilizată pentru a stabili valoarea de constituire a dreptului de emfiteoză.

   Astfel, dacă livrarea, în sensul articolului 5 alineatul (7) litera (a) din A șasea directivă, nu intervine la momentul constituirii dreptului de emfiteoză, ci ulterior, valoarea acestui drept care trebuie luată în considerare în baza de impozitare corespunde valorii reziduale a acestuia la momentul livrării.

   (a se vedea punctele 55 și 61 și dispozitiv 2)