Cauza C‑73/14

Consiliul Uniunii Europene

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării — Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării — Pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat — Procedură de aviz consultativ — Prezentarea de către Comisia Europeană a unor observații scrise în numele Uniunii Europene — Lipsa aprobării prealabile de către Consiliul Uniunii Europene a conținutului acestor observații scrise — Articolul 13 alineatul (2) TUE, articolul 16 TUE și articolul 17 alineatul (1) TUE — Articolul 218 alineatul (9) TFUE și articolul 335 TFUE — Reprezentarea Uniunii Europene — Principiul atribuirii de competențe și principiul echilibrului instituțional — Principiul cooperării loiale”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2015

1. Uniunea Europeană — Reprezentare în fața unei instanțe internaționale — Prezentarea de către Comisie a unor observații scrise, în numele Uniunii, în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării — Admisibilitate — Încălcarea competențelor Consiliului — Inexistență

   [art. 16 alin. (1) TUE; art. 216 alin. (2) TFUE, 218 alin. (9) TFUE și art. 335 TFUE]

2. Instituțiile Uniunii Europene — Obligații — Cooperare loială — Conținut — Prezentarea de către Comisie a unor observații scrise, în numele Uniunii, în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării — Admisibilitate — Condiții

   [art. 13 alin. (2) TUE și art. 16 alin. (1) TUE; art. 218 alin. (9) TFUE])

1.  Articolul 335 TFUE, chiar dacă, potrivit modului său de redactare, se limitează la statele membre, constituie expresia unui principiu general în virtutea căruia Uniunea are capacitate juridică și este reprezentată, în acest scop, de Comisie. În consecință, această dispoziție oferă Comisiei un temei pentru a reprezenta Uniunea în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării.

   În această privință, prin prezentarea în fața Tribunalului menționat, în numele Uniunii, de observații scrise al căror conținut nu a fost aprobat de Consiliu, Comisia nu încalcă competențele care revin Consiliului în temeiul articolului 218 alineatul (9) TFUE și al articolului 16 alineatul (1) a doua teză TUE. Astfel, în primul rând, în ceea ce privește articolul 218 alineatul (9) TFUE, trimiterea care se face în cuprinsul acestuia la pozițiile care trebuie adoptate în numele Uniunii „în cadrul” unui organism creat printr‑un acord internațional care trebuie să adopte acte cu efecte juridice semnifică faptul că aplicarea acestei dispoziții privește pozițiile care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul participării acesteia, prin intermediul instituțiilor sale sau, după caz, prin intermediul statelor membre care acționează solidar în interesul său, la adoptarea unor astfel de acte în cadrul organismului internațional în cauză. Or, Uniunea este invitată să exprime, în calitate de parte, o poziție „în fața” unei instanțe internaționale, iar nu „în cadrul” acesteia.

   În ceea ce privește, în al doilea rând, articolul 16 alineatul (1) a doua teză TUE, observațiile scrise care constau în a sugera răspunsuri la întrebările adresate într‑o cauză, prin prezentarea modului în care Uniunea concepe interpretarea și aplicarea anumitor dispoziții internaționale și a reglementării Uniunii pertinente în materie de pescuit, nu are ca obiect definirea unei politici în această materie, în sensul dispoziției menționate, ci prezentarea în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării a unui ansamblu de observații juridice destinate să permită acestei instanțe să dea, dacă este cazul, un aviz consultativ în cunoștință de cauză cu privire la întrebările care îi sunt adresate. În această privință, considerațiile cu privire la competența acestui Tribunal de a răspunde la cererea de aviz consultativ, precum și cu privire la admisibilitatea întrebărilor adresate sunt, ca și observațiile prezentate cu privire la fondul cauzei în discuție, caracteristice participării la o procedură în fața unei instanțe. În aceste condiții, nu se poate considera că ele ar corespunde definirii unei politici, în sensul articolului 16 alineatul (1) TUE.

   (a se vedea punctele 58, 59, 62, 63 și 70-73)

2.  În temeiul articolului 13 alineatul (2) TUE, instituțiile Uniunii cooperează unele cu altele în mod loial. Această cooperare loială are însă loc cu respectarea limitelor atribuțiilor conferite prin tratate fiecăreia dintre aceste instituții. Obligația rezultată din articolul 13 alineatul (2) TUE nu este, așadar, de natură să modifice aceste atribuții. Prin urmare, în măsura în care stabilirea conținutului unor observații scrise prezentate Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării în numele Uniunii într‑o cauză aflată pe rolul acestuia nu este de competența Consiliului în temeiul articolului 218 alineatul (9) TFUE sau al articolului 16 alineatul (1) a doua teză TUE, nu se poate reproșa Comisiei că nu și‑a îndeplinit obligația de cooperare loială prin faptul că nu a luat inițiativele inerente aplicării acestor două dispoziții.

   În aceste condiții, principiul cooperării loiale impune Comisiei, atunci când aceasta intenționează să exprime poziții în numele Uniunii în fața unei instanțe internaționale, obligația de a consulta în prealabil Consiliul. Comisia se conformează acestei obligații atunci când prezentarea în fața Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării a observațiilor scrise, în numele Uniunii, a fost precedată de comunicarea de către Comisie Consiliului a unui documentul de lucru în care sunt prezentate principalele elemente ale observațiilor Uniunii în respectiva cauză.

   (a se vedea punctele 84-87)