Cauza C‑52/14

Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG

împotriva

Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein‑Westfalen)

„Trimitere preliminară — Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene — Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Articolul 3 alineatul (1) — Termen de prescripție — Dies a quo — Abateri repetate — Întreruperea prescripției — Condiții — Autoritate competentă — Persoană în cauză — Act cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii — Perioadă egală cu dublul termenului de prescripție”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2015

1. Resurse proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Termen de prescripție — Aplicabilitate atât în cazul abaterilor care se pedepsesc printr‑o sancțiune administrativă, cât și în cazul celor care fac obiectul unei măsuri administrative

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 și 5]

2. Resurse proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Termen de prescripție — Act de întrerupere — Act al autorității competente adus la cunoștința persoanei vizate și care privește cercetarea sau urmărirea în justiție a abaterii — Noțiune

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al treilea paragraf]

3. Resurse proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Abatere continuă sau repetată — Criterii de apreciere

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al doilea paragraf; Regulamentul nr. 1998/78 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1714/88, art. 13 alin. (1) lit. (a)]

4. Resurse proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Termen de prescripție — Limite maximale — Comunicare către persoana vizată a unor acte de cercetare sau de urmărire adoptate de autoritatea competentă — Lipsă de incidență asupra curgerii termenului maxim

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al treilea și al patrulea paragraf]

5. Resurse proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Abatere continuă sau repetată — Termen de prescripție — Momentul de la care începe să curgă termenul

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al patrulea paragraf]

1.  Termenul de prescripție stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene este aplicabil atât abaterilor care conduc la aplicarea unei sancțiuni administrative, în sensul articolului 5 din regulamentul menționat, cât și abaterilor care fac obiectul unei măsuri administrative constând în retragerea avantajului obținut în mod nejustificat, conform articolului 4 din regulamentul menționat.

   (a se vedea punctele 21 și 23)

2.  Potrivit articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, termenul de prescripție este întrerupt de orice act al unei autorități competente, adus la cunoștința persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii respective. În ceea ce privește noțiunea „autoritate competentă”, în sensul acestei dispoziții, ea trebuie înțeleasă ca fiind autoritatea care are competența, în temeiul dreptului național, de a adopta actele de cercetare sau de urmărire în justiție în discuție, această autoritate putând fi diferită de cea care acordă sau recuperează sumele primite în mod nejustificat în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii.

   În acest context, trebuie să se considere că actele cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a unei abateri au fost aduse la cunoștința persoanei în cauză, în sensul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf menționat, atunci când un ansamblu de elemente factuale permit să se concluzioneze că actele de cercetare sau de urmărire în justiție vizate au fost aduse efectiv la cunoștința persoanei în cauză. În ceea ce privește o persoană juridică, această condiție este îndeplinită dacă actul a fost adus efectiv la cunoștința unei persoane al cărei comportament poate fi atribuit, în conformitate cu dreptul național, acestei persoane juridice, aspect care trebuie verificat de instanța națională. În plus, pentru a putea constitui un act de cercetare sau de urmărire în justiție, în sensul acestei dispoziții, un act trebuie să identifice cu suficientă precizie operațiunile în legătură cu care există bănuieli privind săvârșirea unor abateri. Cerința de precizie amintită nu impune, totuși, ca actul respectiv să menționeze posibilitatea aplicării unei sancțiuni sau a unei măsuri administrative speciale.

   (a se vedea punctele 29, 33, 39 și 47 și dispozitiv 1-3)

3.  O abatere este „continuă sau repetată” în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene atunci când este comisă de un operator care obține avantaje economice dintr‑un ansamblu de operațiuni similare care încalcă aceeași dispoziție a dreptului Uniunii. Astfel, în ceea ce privește raportul cronologic prin care abaterile ar trebui să fie legate pentru a constitui o „abatere repetată” în sensul acestei dispoziții, se impune numai ca durata care separă fiecare abatere de precedenta să rămână inferioară termenului de prescripție prevăzut la primul paragraf al aceluiași alineat. Abateri precum cele privind calcularea cantităților de zahăr depozitate de producător, care au avut loc în cursul unor ani de comercializare diferiți, determinând declarări eronate ale cantităților respective de către același producător și, din această cauză, plata sumelor primite în mod nejustificat în temeiul rambursării cheltuielilor de depozitare potrivit Regulamentului nr. 1998/78 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de compensare a cheltuielilor de depozitare în sectorul zahărului, constituie, în principiu, o „abatere repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

   În ceea ce privește noțiunea „abatere continuă sau repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, ea se întemeiază pe criterii obiective, proprii acestei categorii de abateri, și independente de comportamentul administrației naționale față de operatorul în cauză. Prin urmare, calificarea unui ansamblu de abateri drept „abatere continuă sau repetată”, în sensul acestei dispoziții, nu este exclusă în ipoteza în care autoritățile competente nu au supus persoana în cauză unor controale regulate și aprofundate.

   (a se vedea punctele 49, 56, 60 și 61 și dispozitiv 4 și 5)

4.  Atât din modul de redactare, cât și din economia articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene rezultă că această dispoziție impune, la al patrulea paragraf, o limită absolută care se aplică prescripției acțiunii cu privire la o abatere, prescripția devenind efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul celei prevăzute la primul paragraf al aceleiași dispoziții, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancțiune, cu excepția cazului în care acțiunea administrativă a fost suspendată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din acest regulament.

   Rezultă că, în afara acestei ultime ipoteze, actele de cercetare sau de urmărire în justiție adoptate de autoritatea competentă și aduse la cunoștința persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul menționat, nu au ca efect întreruperea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din același regulament.

   (a se vedea punctele 63, 72 și 74 și dispozitiv 7)

5.  Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că termenul prevăzut la acest alineat începe să curgă, în cazul unei abateri continue sau repetate, din ziua în care aceasta a încetat, indiferent de data la care administrația națională a luat cunoștință de abaterea respectivă.

   În această privință, data la care autoritățile naționale au luat cunoștință de o abatere nu are efect în privința momentului de la care începe să curgă termenul menționat. Astfel, în plus față de aspectul că nimic din textul dispoziției menționate nu permite să se deducă o interpretare contrară, trebuie să se sublinieze că revine administrației naționale o obligație generală de diligență cu privire la verificarea legalității plăților pe care le efectuează și care sunt acoperite de bugetul Uniunii. Această obligație implică faptul că administrația națională trebuie să ia măsuri destinate să remedieze abaterile cu promptitudine. În aceste condiții, a admite că termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 nu începe să curgă decât din momentul în care administrația a constatat aceste abateri ar putea încuraja o anumită inerție a autorităților naționale în a urmări în justiție abaterile respective, expunând agenții economici, pe de o parte, unei lungi perioade de incertitudine juridică și, pe de altă parte, riscului de a nu mai fi în măsură să facă dovada caracterului legal al operațiunilor în cauză la sfârșitul unei astfel de perioade.

   (a se vedea punctele 67-69 și dispozitiv 6)

Cauza C‑52/14

Pfeifer & Langen GmbH & Co. KG

împotriva

Bundesanstalt für Landwirtschaft und Ernährung

(cerere de decizie preliminară formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein‑Westfalen)

„Trimitere preliminară — Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene — Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Articolul 3 alineatul (1) — Termen de prescripție — Dies a quo — Abateri repetate — Întreruperea prescripției — Condiții — Autoritate competentă — Persoană în cauză — Act cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii — Perioadă egală cu dublul termenului de prescripție”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2015

1. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Aplicabilitate atât în cazul abaterilor care se pedepsesc printr‑o sancțiune administrativă, cât și în cazul celor care fac obiectul unei măsuri administrative

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 și 5]

2. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Act de întrerupere – Act al autorității competente adus la cunoștința persoanei vizate și care privește cercetarea sau urmărirea în justiție a abaterii – Noțiune

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al treilea paragraf]

3. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Abatere continuă sau repetată – Criterii de apreciere

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al doilea paragraf; Regulamentul nr. 1998/78 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1714/88, art. 13 alin. (1) lit. (a)]

4. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Termen de prescripție – Limite maximale – Comunicare către persoana vizată a unor acte de cercetare sau de urmărire adoptate de autoritatea competentă – Lipsă de incidență asupra curgerii termenului maxim

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al treilea și al patrulea paragraf]

5. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii – Urmărirea în justiție a abaterilor – Abatere continuă sau repetată – Termen de prescripție – Momentul de la care începe să curgă termenul

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al patrulea paragraf]

1.  Termenul de prescripție stabilit la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene este aplicabil atât abaterilor care conduc la aplicarea unei sancțiuni administrative, în sensul articolului 5 din regulamentul menționat, cât și abaterilor care fac obiectul unei măsuri administrative constând în retragerea avantajului obținut în mod nejustificat, conform articolului 4 din regulamentul menționat.

   (a se vedea punctele 21 și 23)

2.  Potrivit articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, termenul de prescripție este întrerupt de orice act al unei autorități competente, adus la cunoștința persoanei în cauză, cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a abaterii respective. În ceea ce privește noțiunea „autoritate competentă”, în sensul acestei dispoziții, ea trebuie înțeleasă ca fiind autoritatea care are competența, în temeiul dreptului național, de a adopta actele de cercetare sau de urmărire în justiție în discuție, această autoritate putând fi diferită de cea care acordă sau recuperează sumele primite în mod nejustificat în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii.

   În acest context, trebuie să se considere că actele cu privire la cercetarea sau la urmărirea în justiție a unei abateri au fost aduse la cunoștința persoanei în cauză, în sensul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf menționat, atunci când un ansamblu de elemente factuale permit să se concluzioneze că actele de cercetare sau de urmărire în justiție vizate au fost aduse efectiv la cunoștința persoanei în cauză. În ceea ce privește o persoană juridică, această condiție este îndeplinită dacă actul a fost adus efectiv la cunoștința unei persoane al cărei comportament poate fi atribuit, în conformitate cu dreptul național, acestei persoane juridice, aspect care trebuie verificat de instanța națională. În plus, pentru a putea constitui un act de cercetare sau de urmărire în justiție, în sensul acestei dispoziții, un act trebuie să identifice cu suficientă precizie operațiunile în legătură cu care există bănuieli privind săvârșirea unor abateri. Cerința de precizie amintită nu impune, totuși, ca actul respectiv să menționeze posibilitatea aplicării unei sancțiuni sau a unei măsuri administrative speciale.

   (a se vedea punctele 29, 33, 39 și 47 și dispozitiv 1-3)

3.  O abatere este „continuă sau repetată” în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene atunci când este comisă de un operator care obține avantaje economice dintr‑un ansamblu de operațiuni similare care încalcă aceeași dispoziție a dreptului Uniunii. Astfel, în ceea ce privește raportul cronologic prin care abaterile ar trebui să fie legate pentru a constitui o „abatere repetată” în sensul acestei dispoziții, se impune numai ca durata care separă fiecare abatere de precedenta să rămână inferioară termenului de prescripție prevăzut la primul paragraf al aceluiași alineat. Abateri precum cele privind calcularea cantităților de zahăr depozitate de producător, care au avut loc în cursul unor ani de comercializare diferiți, determinând declarări eronate ale cantităților respective de către același producător și, din această cauză, plata sumelor primite în mod nejustificat în temeiul rambursării cheltuielilor de depozitare potrivit Regulamentului nr. 1998/78 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de compensare a cheltuielilor de depozitare în sectorul zahărului, constituie, în principiu, o „abatere repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

   În ceea ce privește noțiunea „abatere continuă sau repetată”, în sensul articolului 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95, ea se întemeiază pe criterii obiective, proprii acestei categorii de abateri, și independente de comportamentul administrației naționale față de operatorul în cauză. Prin urmare, calificarea unui ansamblu de abateri drept „abatere continuă sau repetată”, în sensul acestei dispoziții, nu este exclusă în ipoteza în care autoritățile competente nu au supus persoana în cauză unor controale regulate și aprofundate.

   (a se vedea punctele 49, 56, 60 și 61 și dispozitiv 4 și 5)

4.  Atât din modul de redactare, cât și din economia articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene rezultă că această dispoziție impune, la al patrulea paragraf, o limită absolută care se aplică prescripției acțiunii cu privire la o abatere, prescripția devenind efectivă cel mai târziu la data la care expiră o perioadă egală cu dublul celei prevăzute la primul paragraf al aceleiași dispoziții, fără ca autoritatea competentă să fi impus o sancțiune, cu excepția cazului în care acțiunea administrativă a fost suspendată în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din acest regulament.

   Rezultă că, în afara acestei ultime ipoteze, actele de cercetare sau de urmărire în justiție adoptate de autoritatea competentă și aduse la cunoștința persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul menționat, nu au ca efect întreruperea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din același regulament.

   (a se vedea punctele 63, 72 și 74 și dispozitiv 7)

5.  Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că termenul prevăzut la acest alineat începe să curgă, în cazul unei abateri continue sau repetate, din ziua în care aceasta a încetat, indiferent de data la care administrația națională a luat cunoștință de abaterea respectivă.

   În această privință, data la care autoritățile naționale au luat cunoștință de o abatere nu are efect în privința momentului de la care începe să curgă termenul menționat. Astfel, în plus față de aspectul că nimic din textul dispoziției menționate nu permite să se deducă o interpretare contrară, trebuie să se sublinieze că revine administrației naționale o obligație generală de diligență cu privire la verificarea legalității plăților pe care le efectuează și care sunt acoperite de bugetul Uniunii. Această obligație implică faptul că administrația națională trebuie să ia măsuri destinate să remedieze abaterile cu promptitudine. În aceste condiții, a admite că termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 nu începe să curgă decât din momentul în care administrația a constatat aceste abateri ar putea încuraja o anumită inerție a autorităților naționale în a urmări în justiție abaterile respective, expunând agenții economici, pe de o parte, unei lungi perioade de incertitudine juridică și, pe de altă parte, riscului de a nu mai fi în măsură să facă dovada caracterului legal al operațiunilor în cauză la sfârșitul unei astfel de perioade.

   (a se vedea punctele 67-69 și dispozitiv 6)