Cauza T‑424/13

Jinan Meide Casting Co. Ltd

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Dumping — Importuri de accesorii turnate filetate pentru tuburi și țevi, din fontă maleabilă, originare din China — Taxă antidumping definitivă — Tratament confidențial al calculelor valorii normale — Informație furnizată în timp util — Termen pentru adoptarea unei decizii referitoare la statutul de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață — Dreptul la apărare — Egalitate de tratament — Principiul neretroactivității — Articolul 2 alineatele (7)-(11), articolul 3 alineatele (1)-(3), articolul 6 alineatul (7), articolul 19 alineatele (1) și (5) și articolul 20 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 30 iunie 2016

1. Acte ale instituțiilor – Aplicarea în timp – Norme de procedură – Norme de drept substanțial – Distincție – Aplicarea în timp a Regulamentului nr. 1168/2012 de modificare a Regulamentului de bază nr. 1225/2009 – Modificarea termenului pentru a statua asupra statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață – Aplicare în cazul unei decizii adoptate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1168/2012 – Inadmisibilitate

   [Regulamentul nr. 1168/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 punctul 1 lit. (a) și art. 2, Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c) al doilea paragraf]

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Importuri ce provin din țări care nu au economie de piață precum cele menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Procedură de evaluare a condițiilor care permit unui producător să beneficieze de statutul de întreprindere care funcționează în condiții de economie de piață – Termen – Caracter obligatoriu

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (7) lit. (c) al doilea paragraf]

3. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Forță majoră – Noțiune

4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Neregularitate procedurală – Posibilitatea obținerii anulării unui regulament de instituire a unor taxe antidumping definitive prin demonstrarea simplei eventualități a unei decizii diferite în lipsa acestei neregularități

   (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului)

5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Respectarea dreptului la apărare – Obligația instituțiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză și de a respecta confidențialitatea informațiilor, conciliind aceste obligații – Respectarea principiului bunei administrări – Obligația instituțiilor de a respecta confidențialitatea informațiilor

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1) și (2); Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 6 alin. (7) și art. 19 și 20]

6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Respectarea dreptului la apărare – Obligația instituțiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză – Conținut – Informații furnizate Comisiei de producătorul din țara analogă care nu pot fi utilizate în cursul anchetei – Excludere

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 6 alin. (7)]

7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Anchetă – Respectarea dreptului la apărare – Obligația instituțiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză – Conținut – Obligația Comisiei de a răspunde în scris unei cereri de precizări referitoare la informațiile care figurează în documentul de informare final și de a respecta un termen de o lună înainte de transmiterea propunerii de regulament definitiv – Lipsă

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 15 și art. 20 alin. (4)]

8. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Conținut – Obligația instituțiilor de a adera la punctul de vedere al părților interesate – Lipsă – Obligația de a răspunde tuturor argumentelor părților – Lipsă

   (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului)

9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Dreptul la apărare – Control jurisdicțional – Luarea în considerare a unor motive care nu constituie temeiul actului care a determinat presupusa încălcare a dreptului la apărare – Inadmisibilitate

10. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Comunicarea de informații întreprinderilor de către Comisie – Respectarea principiilor bunei administrări și egalității de tratament

    [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2); Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 19 și 20]

11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură antidumping – Comunicarea de informații întreprinderilor de către Comisie – Posibilitatea de a divulga o informație confidențială unei părți interesate specifice cu autorizația specifică a persoanei care a furnizat‑o

    [Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, în continuare „Acordul antidumping din 1994”, art. 6.5; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 19 alin. (1) și (5) și art. 20 alin. (2) și (4)]

12. Acorduri internaționale – Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului – GATT din 1994 – Obligația de a interpreta actele de drept derivat în conformitate cu aceste acorduri – Aplicare în materie de antidumping

    [Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț, „Acordul antidumping din 1994”, art. 6.5; Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 19 alin. (1) și (5)]

1.  Articolul 2 din Regulamentul nr. 1168/2012 (în continuare „regulamentul de modificare”) de modificare a Regulamentului nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene prevede că regulamentul de modificare se aplică tuturor anchetelor noi și în curs de la data intrării sale în vigoare. În plus, modificarea termenului de pronunțare asupra SEP introdusă de articolul 1 punctul 1 litera (a) din acest regulament ar fi fost aplicabilă tuturor anchetelor în curs de la data intrării sale în vigoare chiar în absența dispozițiilor acestui articol 2, fiind vorba în speță despre modificarea unei norme de procedură.

   Astfel, modificarea menționată anterior a termenului pentru a decide asupra SEP este în principiu aplicabilă, în cadrul unei anchete antidumping în curs, oricărei decizii a Comisiei cu privire la aspectul dacă o întreprindere îndeplinește criteriile pentru a obține SEP, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul de bază, și care a fost adoptată la data intrării sale în vigoare sau la o dată ulterioară.

   În schimb, articolul 2 din regulamentul de modificare nu poate avea ca efect ca articolul 1 punctul 1 litera (a) din regulamentul de modificare să fie aplicabil unei decizii privind SEP adoptate înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament. Astfel, acest lucru ar conferi dispoziției respective un efect retroactiv care nu rezultă din modul de redactare a acestui articol 2 din regulamentul de modificare. Pe de altă parte, deși normele noi, în special normele de procedură, pot viza situații juridice născute și care au devenit definitive sub imperiul legii vechi, aplicarea acestor norme noi trebuie totuși să respecte principiul neretroactivității. Respectarea acestui principiu al neretroactivității are în special drept consecință faptul că legalitatea unui act al Uniunii trebuie, în principiu, să fie apreciată în lumina dispoziției care constituie temeiul juridic al acestui act care era în vigoare la data adoptării acestuia.

   (a se vedea punctele 66-68)

2.  Simpla împrejurare că Comisia are posibilitatea sau chiar obligația de a reveni asupra unei decizii inițiale privind statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (SEP) afectate de o eroare de apreciere nu afectează obligația sa de a respecta, pentru adoptarea unei asemenea decizii inițiale, termenul stabilit prin Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene. Pe de altă parte, cuprinsul articolului 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază nu conține nicio indicație care să permită să se confere termenului pe care îl prevede un caracter pur indicativ. În consecință, respectarea termenului de trei luni pentru a statua asupra SEP, prevăzut de articolul 2 alineatul (7) litera (c) al doilea paragraf din regulamentul antidumping de bază, nu constituie pentru Comisie o posibilitate, ci o obligație.

   (a se vedea punctele 70-72)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 76)

4.  În materie de dumping, existența unei neregularități cu privire la dreptul la apărare nu poate conduce la anularea unui regulament de instituire a unor taxe antidumping definitive decât în măsura în care posibilitatea ca, din cauza acestei neregularități, procedura administrativă să fi putut produce un rezultat diferit nu poate fi exclusă în întregime, afectând astfel în mod concret dreptul la apărare al solicitantului.

   În această privință, reclamantul nu are obligația să demonstreze că decizia instituțiilor ar fi fost diferită, ci doar că o astfel de ipoteză nu este complet exclusă, din moment ce acesta și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa neregularității procedurale constatate.

   (a se vedea punctele 81, 152, 194 și 214)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 92-97, 103 și 105)

6.  În cadrul unei anchete antidumping, Comisia nu săvârșește nicio încălcare a articolului 6 alineatul (7) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și nicio încălcare a dreptului la apărare a unui reclamant prin faptul că nu îi permite acestuia să consulte comunicări trimise prin e–mail, care au ca obiect numai dificultățile pe care producătorul din țara analogă țării de export le întâmpină pentru a furniza datele solicitate de Comisie în vederea determinării valorii normale a produsului ale cărui importuri fac obiectul taxei antidumping și precizările Comisiei care vizează să răspundă acestor dificultăți. Ele nu conțin, așadar, în sine, informații care ar fi fost furnizate de acest producător Comisiei și care ar fi fost utilizate în cursul anchetei astfel cum impune articolul 6 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază pentru a putea permite consultarea acestora.

   (a se vedea punctele 111 și 114)

7.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 120-122, 124 și 125)

8.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 126)

9.  Atunci când una dintre instituțiile Uniunii invită Tribunalul să substituie unele motive celor invocate de una dintre ele, în cursul procedurii de anchetă în vederea impunerii unei taxe antidumping, pentru a respinge cererea reclamantului având ca obiect divulgarea calculelor valorii normale, este necesar să se considere că legalitatea unui act al Uniunii trebuie să fie apreciată în funcție de elementele de fapt și de drept existente la data adoptării actului.

   În plus, încălcarea dreptului la apărare în cursul procedurii administrative având ca obiect practici de dumping este de natură să determine anularea unui regulament antidumping. În consecință, această încălcare nu poate fi remediată numai prin examinarea de către instanța Uniunii a motivelor susceptibile să stea la baza deciziei care constituie încălcarea invocată. Astfel, o asemenea examinare se limitează la un control jurisdicțional al motivelor invocate și nu poate înlocui o investigare completă a cauzei în cadrul unei proceduri administrative. Pe de altă parte, luând cunoștință, pentru prima dată, în cadrul acțiunii, de motivele invocate de instituții în fața Tribunalului, reclamantul nu este pus din nou în situația în care s‑ar fi aflat dacă și‑ar fi putut prezenta observațiile cu privire la aceste motive în cursul procedurii de anchetă. În consecință, Tribunalul nu poate, în orice caz, să stabilească existența unei încălcări a dreptului la apărare al părții interesate ca urmare a refuzului de a‑i divulga, în stadiul procedurii administrative, calculele valorii normale pe baza unor motive pe care acest refuz nu era întemeiat.

   (a se vedea punctele 150 și 151)

10.  În cadrul aplicării coroborate a articolelor 19 și 20 din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, instituțiile trebuie să asigure respectarea principiului bunei administrări și a principiului egalității de tratament.

    În special, acestui principiu general i se dă o aplicare particulară în contextul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază. Pe de altă parte, o diferență de tratament este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil atunci când se află în legătură cu un scop admisibil din punct de vedere legal, urmărit de legislația în cauză, iar această diferență este proporțională cu scopul urmărit de tratamentul în cauză.

    Faptul că producătorul din țara analogă a autorizat, în sensul articolului 19 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază, un producător‑exportator să îi consulte datele constituie o diferență obiectivă cu ceilalți producători‑exportatori incluși în eșantion, care justifică un tratament diferențiat din perspectiva confidențialității calculelor valorii normale care se bazează pe aceste date. Astfel, în absența unei asemenea autorizații, articolul 19 alineatul (5) instituie obligația instituțiilor de a nu divulga o informație care a făcut obiectul unei cereri de aplicare a tratamentului confidențial. În schimb, în prezența unei asemenea autorizații, producătorul‑exportator în cauză dispune, cel puțin, de dreptul ca temeinicia cererii sale să fie examinată pe baza unei analize comparative a dreptului său la apărare și a intereselor protejate de confidențialitatea informațiilor solicitate.

    Întinderea unei asemenea autorizații nu poate fi pusă în discuție de faptul că această autorizație nu poate viza decât datele furnizate de producătorul din țara analogă, iar nu calculele valorii normale efectuate pe baza acestor informații, în cazul în care aceste calcule au fost ocultate de Comisie tocmai în vederea protejării confidențialității datelor menționate.

    Teza potrivit căreia o asemenea autorizație este lipsită de efecte în ceea ce privește informațiile confidențiale prin natura lor, în sensul articolului 19 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază, nu poate fi nici ea reținută. Astfel, rezultă din modul de redactare a articolului 19 alineatul (5) din acest regulament că autorizația la care se referă această dispoziție vizează orice informație pentru care a fost formulată o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate. Pe de altă parte, modul de redactare a articolului 19 alineatul (1) din regulamentul menționat nu exclude posibilitatea ca în categoria informațiilor confidențiale prin natura lor să intre informații pentru care persoana care le‑a furnizat a prezentat o cerere de aplicare a tratamentului confidențial. În sfârșit, în măsura în care divulgarea informațiilor confidențiale prin natura lor nu poate fi exclusă în anumite cazuri, faptul că persoana care a furnizat această informație a autorizat divulgarea sa are în mod necesar un efect.

    Această interpretare este confirmată de modul de redactare a articolului 6.5 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (acordul antidumping), care este reprodus în esență de articolul 19 din regulamentul antidumping de bază, potrivit căruia autorizația persoanei care a furnizat autorităților de anchetă informații confidențiale vizează atât categoria informațiilor confidențiale prin natura lor, cât și categoria informațiilor furnizate cu titlu confidențial de părțile la o anchetă.

    (a se vedea punctele 156-158, 177, 178, 180 și 182-188)

11.  În cadrul unei anchete antidumping, teza potrivit căreia nu ar fi posibil să se renunțe la confidențialitatea unei informații în privința unei părți interesate determinate nu are niciun sprijin în dispozițiile relevante ale Regulamentului antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene.

    Astfel, mai întâi, nu rezultă din textul articolului 19 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază că autorizația persoanei care a furnizat informațiile, care este cerută pentru divulgarea oricărei informații pentru care această persoană a prezentat o cerere de confidențialitate, nu ar putea fi acordată numai în privința uneia sau mai multor părți interesate determinate.

    În continuare, rezultă din motivele de confidențialitate enumerate cu titlu indicativ la articolul 19 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază că aprecierea caracterului confidențial al unei informații furnizate în cadrul unei anchete antidumping poate implica luarea în considerare a situației respective atât a persoanelor aflate la originea acestei informații, cât și a părților interesate care pot avea acces la aceasta.

    Cu toate acestea, nu rezultă din cuprinsul articolului 19 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază că protecția informațiilor care constituie secret comercial, care sunt confidențiale prin natură și care, în principiu, nu sunt divulgate, ar impune excluderea, din principiu, a oricărei posibilități de a le dezvălui și, așadar, a oricărei aprecieri a situației particulare a unei părți interesate care solicită accesul la aceste informații.

    O asemenea interpretare nu își găsește sprijinul nici în considerații privind protecția secretului comercial. Astfel, atunci când natura procedurii o impune, interesele ocrotite prin protecția specială de care beneficia secretul comercial trebuie să fie evaluate comparativ cu dreptul la apărare al părților interesate în această procedură. Aceasta este situația unei proceduri de anchetă antidumping precum cea în speță, ceea ce are ca rezultat că, chiar în prezenta unor informații care constituie secret comercial, Comisiei nu îi poate fi impusă obligația absolută de a refuza divulgarea lor, fără aprecierea circumstanțelor specifice ale speței și în special a situației specifice a părții interesate în cauză.

    Marja de apreciere care este acordată Comisiei pentru a concilia dreptul la informare al părților interesate și protecția informațiilor confidențiale nu este restrânsă în cazul în care partea interesată în cauză este un producător‑exportator care nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (SEP).

    În special, în același mod ca orice parte interesată, unui asemenea producător‑exportator nu i se pot respinge în principiu cererile de divulgare a calculelor sale fără examinarea circumstanțelor particulare ale speței, pentru simplul motiv că posibilitatea de a‑i acorda această divulgare ar crea un „dezechilibru sistemic” în relațiile dintre, pe de o parte, Comisie și, pe de altă parte, întreprinderile participante la anchetă, precum, în particular, producătorii care nu au obținut SEP și producătorul din țara analogă.

    În sfârșit, nu rezultă din articolul 20 alineatele (2)-(4) din regulamentul antidumping de bază că instituțiile ar fi în imposibilitatea de a divulga unei părți interesate specifice care le solicită informații care au fost omise în această informare finală, pentru motivul că toate părțile interesate ar trebui să aibă acces la acestea. În particular, nu se poate refuza unei părți interesate divulgarea unei informații de natura celor vizate la articolul 20 alineatele (2) și (4) din regulamentul antidumping de bază pentru simplul motiv că alte părți interesate ar avea de asemenea dreptul să aibă acces la ea, dacă aceste din urmă părți nu au prezentat o cerere în acest sens.

    Rezultă din cele ce precedă că revine Comisiei sarcina de a aprecia o cerere de acces la informații confidențiale având în vedere situația particulară a părții interesate care a formulat‑o, independent de situația celorlalte părți interesate cărora aceste informații le‑ar putea fi utile.

    O interpretare contrară conduce la o limitare a principiului informațiilor disponibile pentru părțile interesate care este incompatibilă cu cerințele care decurg din respectarea dreptului la apărare și care ar determina, în cazuri precum cel în speță, lipsirea producătorului‑exportator în cauză de informații de natură să aibă o importanță capitală pentru dreptul său la apărare, ținând seama de efectul calculului valorii normale asupra determinării marjei sale de dumping.

    (a se vedea punctele 159-162, 164, 165, 167, 168, 170, 171 și 175)

12.  În cadrul punerii în aplicare a normelor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), supremația acordurilor internaționale încheiate de Uniune față de textele de drept derivat al Uniunii impune ca acestea din urmă să fie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu aceste acorduri. Această considerație este aplicabilă în special în materie antidumping, în cazul în care se stabilește că dispoziția considerată din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene a fost adoptată pentru a pune în aplicare o obligație determinată asumată în cadrul Acordului privind aplicarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (acordul antidumping).

    Rezultă chiar din modul de redactare a articolului 19 alineatele (1) și (5) din regulamentul antidumping de bază, care reproduc conținutul articolului 6.5 din acordul antidumping, că legiuitorul Uniunii și‑a manifestat în aceste prevederi intenția de a pune în executare obligațiile specifice care rezultă din această dispoziție a acordului antidumping. Faptul că legiuitorul Uniunii a ales să adopte o structură diferită de cea a articolului 6.5 din acordul antidumping, în special prin reproducerea celor două părți ale acestui articol în două alineate diferite ale articolului 19 din regulamentul antidumping de bază, nu poate, în sine, să indice o intenție din partea legiuitorului Uniunii de a adopta o abordare proprie ordinii juridice a Uniunii distinctă de cea a acordului antidumping. Astfel, această alegere se înscrie în cadrul marjei de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii pentru a pune în aplicare obligațiile care rezultă din articolul 6.5 din acordul antidumping, astfel încât nu ar putea să se opună interpretării articolului 19 alineatele (1) și (5) din regulamentul antidumping de bază în lumina acestei dispoziții a acordului antidumping.

    (a se vedea punctele 188 și 190)