Cauza T‑397/13

(publicare în extras)

Tilly‑Sabco

împotriva

Comisiei Europene

„Agricultură — Restituiri la export — Carne de pasăre — Regulament de punere în aplicare de stabilire a restituirilor la 0 euro — Acțiune în anulare — Act normativ care nu presupune măsuri de executare — Afectare directă — Admisibilitate — Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 — Obligația de motivare — Articolul 164 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 — Încredere legitimă”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 14 ianuarie 2016

1. Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Noțiunea de act normativ — Orice act cu aplicabilitate generală cu excepția actelor legislative — Regulament al Comisiei de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre — Includere

   (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei)

2. Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte normative — Acte care nu presupun măsuri de executare și care îl privesc direct pe reclamant — Noțiunea de afectare directă — Criterii — Regulament al Comisiei de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre — Acțiune a unei societăți active în exportul de pui congelați — Admisibilitate

   (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei)

3. Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte normative — Acte care nu presupun măsuri de executare și care îl privesc direct pe reclamant — Noțiunea de măsuri de executare — Căi de atac jurisdicționale disponibile împotriva acestor acte

   (art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

4. Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte normative — Acte care nu presupun măsuri de executare și care îl privesc direct pe reclamant — Noțiunea de măsuri de executare — Criterii — Regulament al Comisiei de stabilire la zero a valorii restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre — Act care nu presupune măsuri de executare

   (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei)

5. Instituțiile Uniunii Europene — Exercitarea competențelor — Competență de executare conferită Comisiei pentru adoptarea unor acte de punere în aplicare — Control de către un comitet format din reprezentanți ai statelor membre — Procedură de consultare — Termen de depunere a unui proiect de act de punere în aplicare — Posibilitate de derogare — Prezentare a unui proiect în cursul unei reuniuni a comitetului menționat — Admisibilitate — Condiții

   [Regulamentul nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (3) al doilea paragraf; Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 195]

6. Instituțiile Uniunii Europene — Exercitarea competențelor — Competență de executare conferită Comisiei pentru adoptarea unor acte de punere în aplicare — Control de către un comitet format din reprezentanți ai statelor membre — Procedură de consultare — Termen de convocare — Urgență — Control jurisdicțional — Limite

   [Regulamentul nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (3) al doilea paragraf; Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 195]

7. Instituțiile Uniunii Europene — Exercitarea competențelor — Delegări — Abilitare sau subdelegare acordată unei persoane care exercită o funcție specifică în cadrul instituțiilor — Schimbare a persoanei care exercită această funcție — Lipsa incidenței asupra validității abilitării sau subdelegării

   (Regulamentul de procedură al Comisiei, art. 13 și 14)

8. Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Restituiri la export — Stabilirea valorilor — Stabilirea valorii la zero pentru prima dată pentru produsele respective — Admisibilitate

   [Regulamentul nr. 1234/2007 al Consiliului, art. 164 alin. (3); Regulamentul nr. 689/2013 al Comisiei]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 30-32)

2.  Nu există niciun motiv ca noțiunea de afectare directă, astfel cum aceasta este impusă în ceea ce privește actele normative în cadrul celei de a treia ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, să fie interpretată în alt mod decât cel în care această noțiune este interpretată în cadrul celei de a doua ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, și anume în ceea ce privește acte care privesc direct și individual o persoană fizică sau juridică. În această privință, condiția de afectare directă impune, în primul rând, ca măsura incriminată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și, în al doilea rând, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor acestei măsuri care sunt însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea incriminată, fără aplicarea altor norme intermediare.

   În ceea ce privește o acțiune îndreptată împotriva Regulamentului nr. 689/2013 de stabilire la zero a valorii restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre, acest regulament produce un efect juridic direct asupra unei societăți active în exportul de pui congelați, în sensul că aceasta nu mai poate beneficia de restituiri la export în valoare pozitivă. Întrucât valoarea restituirilor la export a fost fixată la zero prin regulamentul atacat, acesta nu lasă nicio marjă de apreciere în această privință autorităților naționale însărcinate cu acordarea restituirilor. Chiar dacă o restituire la export ar fi acordată de o autoritate națională, aceasta ar fi în mod automat de o valoare egală cu zero, în măsura în care regulamentul atacat nu lasă nicio marjă de apreciere autorităților naționale care să le permită să stabilească o restituire la export cu o valoare pozitivă. Așadar, societatea menționată este direct afectată de regulamentul atacat.

   (a se vedea punctele 34-37)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 39-41)

4.  Având în vedere modul de redactare a celei de a treia ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, pot constitui măsuri de executare în sensul acestei dispoziții doar măsurile pe care organele sau organismele Uniunii sau autoritățile naționale le adoptă în cursul desfășurării activității obișnuite. Dacă, în cursul desfășurării activității obișnuite, organele sau organismele Uniunii și autoritățile naționale nu adoptă nicio măsură pentru a pune în aplicare actul normativ și pentru a concretiza consecințele sale pentru fiecare dintre operatorii vizați, acest act normativ nu presupune măsuri de executare. În această privință, potrivit modului de redactare a celei de a treia ipoteze prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, nu este suficient ca actul normativ să poată presupune măsuri de executare, ci este necesar ca acesta să presupună măsuri de executare. Astfel, nu este suficient ca un operator să aibă posibilitatea să oblige, în mod artificial, administrația să adopte o măsură susceptibilă de a fi atacată, întrucât o astfel de măsură nu constituie o măsură pe care actul normativ o presupune.

   În ceea ce privește o acțiune îndreptată împotriva Regulamentului nr. 689/2013 de stabilire a restituirilor la export în sectorul cărnii de pasăre, întrebarea pertinentă pentru a determina dacă acest regulament presupune măsuri de executare nu este dacă nimic nu împiedică operatorii în cauză să solicite o licență sau un certificat de export cu stabilirea în avans a restituirilor la export, ci dacă, în cursul desfășurării activității obișnuite, operatorii vor depune astfel de cereri. În această privință, dat fiind că obținerea unei licențe de export nu este obligatorie și că restituirile la export care pot fi stabilite vor fi în orice caz în valoare egală cu zero, în cursul desfășurării activității obișnuite, operatorii în cauză nu vor introduce cereri de licențe de export cu stabilirea restituirii la export în avans la autoritățile naționale. În lipsa unor astfel de cereri, autoritățile naționale nu vor adopta nicio măsură pentru punerea în aplicare a Regulamentului nr. 689/2013. Acestea nu vor adopta, așadar, în cursul desfășurării activității obișnuite, astfel de măsuri. Nu va exista, prin urmare, nicio măsură care să concretizeze consecințele pe care le are regulamentul menționat în privința diferiților operatori vizați. În această privință, faptul că o cerere de licență de export este depusă la o autoritate națională cu singurul scop de a putea obține acces la justiție implică faptul că această cerere nu va fi depusă în cursul desfășurării activității obișnuite. Întrucât autoritatea națională nu are altă opțiune decât să stabilească valoarea restituirilor la zero, un exportator nu poate avea niciun interes să obțină o stabilire a restituirilor de către autoritatea națională în aceste condiții decât pentru a obține, în mod artificial, adoptarea unui act care poate face obiectul unei căi de atac. Din aceasta rezultă că Regulamentul nr. 689/2013 nu presupune măsuri de executare.

   Acest rezultat nu este repus în discuție de un argument al Comisiei potrivit căruia ar fi paradoxal ca admisibilitatea unei acțiuni să depindă de nivelul restituirilor și să se considere că, în cazul stabilirii valorii restituirilor la zero, regulamentul nu presupune măsuri de executare, în timp ce, în cazul stabilirii la un nivel mai mare de zero, actul atacabil este cel de executare la nivel național. Astfel, aspectul dacă un act normativ presupune măsuri de executare trebuie examinat ținând seama de toate împrejurările speței. În această privință, pentru a aprecia dacă un act normativ presupune măsuri de executare, trebuie să se facă o raportare la poziția persoanei care invocă dreptul la acțiune. Este, așadar, posibil ca același regulament să poată fi contestat de anumiți operatori în fața instanței Uniunii, întrucât acesta îi privește direct și nu presupune măsuri de executare în privința lor, deși presupune măsuri de executare în privința altor operatori. A fortiori, nu este exclus ca un regulament care stabilește la zero valoarea restituirilor să nu presupună măsuri de executare, în timp ce un regulament similar care stabilește restituiri în valoare pozitivă presupune măsuri de executare.

   (a se vedea punctele 43-45, 53, 54, 58 și 62-65)

5.  Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie nu se opune, în principiu, unei prezentări a unui proiect de regulament de punere în aplicare în cursul unei reuniuni a Comitetului de gestionare prevăzut la articolul 195 din Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole. Articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf prima teză din Regulamentul nr. 182/2011 prevede un termen de cel puțin 14 zile între data prezentării proiectului de act de punere în aplicare și data reuniunii Comitetului de gestionare, care trebuie respectat cu excepția cazurilor justificate corespunzător. Este posibil, așadar, să se deroge de la regula prezentării proiectelor de regulament cu 14 zile înainte de data reuniunii Comitetului de gestionare, fără ca Regulamentul nr. 182/2011 să prevadă un termen minim care trebuie respectat. Din cauza formulării „cu excepția cazurilor justificate corespunzător” care figurează la începutul primei teze a articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 182/2011, această primă teză nu se opune unei prezentări a unui proiect de regulament în cadrul reuniunii.

   Pe de altă parte, formularea de la articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 182/2011, potrivit căreia membrii Comitetului de gestionare trebuie să aibă posibilitatea să examineze proiectul din timp, trebuie interpretată în lumina faptului că termenul trebuie, potrivit aceleiași dispoziții, să fie proporțional. Formularea „din timp” nu înseamnă în mod necesar că proiectul de regulament trebuie prezentat Comitetului de gestionare înainte de data reuniunii. Atunci când un termen de câteva minute sau, după caz, de câteva sferturi de oră este proporțional, având în vedere circumstanțele, această prezentare trebuie considerată o prezentare care a fost efectuată din timp, în sensul articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf a treia teză din Regulamentul nr. 182/2011.

   (a se vedea punctele 85, 86, 90 și 91)

6.  Din formularea articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie rezultă că revine președintelui comitetului de gestionare prevăzut la articolul 195 din Regulamentul nr. 1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole și, așadar, unui reprezentant al Comisiei sarcina să decidă cu privire la urgența proiectului care trebuie examinat de comitetul menționat. Examinarea instanței Uniunii este limitată la examinarea existenței unei erori vădite de apreciere sau a unui abuz de putere.

   (a se vedea punctul 114)

7.  O abilitare sau o subdelegare nu este acordată unei persoane fizice, ci unei persoane care exercită o funcție, și anume membrul Comisiei responsabil pentru un domeniu precis sau directorul general al unei direcții generale determinate. Astfel, aceasta rămâne valabilă în cazul schimbării persoanelor care exercită această funcție. Reiese că nu este necesar ca regulamentul interior al Comisiei să prevadă în mod explicit că o subdelegare dată rămâne valabilă după schimbarea persoanelor care au acționat în calitate de delegatar sau de delegat. Astfel, posibilitatea de a acorda abilitări sau subdelegări urmărește să descarce colegiul comisarilor sau membrul Comisiei în cauză de decizii care nu necesită intervenția colegiului sau a comisarului în cauză. Decizia de a acorda o abilitare sau o subdelegare urmărește repartizarea competențelor în cadrul Comisiei și nu este vorba de o dovadă de încredere care privește o persoană fizică precisă. Cu excepția unei decizii contrare specifice, nicio competență nu este atribuită ad personam.

   (a se vedea punctele 202 și 203)

8.  În cadrul stabilirii valorii restituirilor la export de către Comisie, simplul fapt că cuantumul a fost stabilit pentru prima dată la zero pentru produsele în cauză nu înseamnă în mod automat că Comisia s‑a îndepărtat de practica sa obișnuită. În această privință, modificarea valorii restituirilor la export este inerentă sistemului de stabilire periodică a valorii acestor restituiri, astfel încât aceeași motivare poate acoperi valori de restituiri la export diferite.

   (a se vedea punctul 245)