Cauza C‑49/13

MF 7 a.s.

împotriva

MAFRA a.s.

(cerere de decizie preliminară formulată de Úřad průmyslového vlastnictví)

„Articolul 267 TFUE — Noțiunea «instanță» — Procedură destinată să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional — Independență — Necompetență vădită a Curții”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2013

Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE – Noţiune – Úřad průmyslového vlastnictví (Oficiul de Proprietate Intelectuală) – Excludere

(art. 267 TFUE)

Pentru a aprecia dacă organul de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.

În special, un organism național nu poate fi calificat drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE în circumstanțe în care se pronunță în exercitarea unor funcții nejurisdicționale, precum funcțiile de natură administrativă.

Garanțiile de independență și de imparțialitate, care sunt necesare pentru ca un organism să poată fi calificat drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, postulează existența unor norme, în special în ceea ce privește compunerea instanței, numirea, durata funcției, precum și cauzele de abținere, de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea instanței respective în privința unor elemente exterioare și la imparțialitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă.

(a se vedea punctele 15, 16 și 23)

Cauza C‑49/13

MF 7 a.s.

împotriva

MAFRA a.s.

(cerere de decizie preliminară formulată de Úřad průmyslového vlastnictví)

„Articolul 267 TFUE — Noțiunea «instanță» — Procedură destinată să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional — Independență — Necompetență vădită a Curții”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera a treia) din 14 noiembrie 2013

Întrebări preliminare — Sesizarea Curții — Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE — Noţiune — Úřad průmyslového vlastnictví (Oficiul de Proprietate Intelectuală) — Excludere

(art. 267 TFUE)

Pentru a aprecia dacă organul de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.

În special, un organism național nu poate fi calificat drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE în circumstanțe în care se pronunță în exercitarea unor funcții nejurisdicționale, precum funcțiile de natură administrativă.

Garanțiile de independență și de imparțialitate, care sunt necesare pentru ca un organism să poată fi calificat drept „instanță” în sensul articolului 267 TFUE, postulează existența unor norme, în special în ceea ce privește compunerea instanței, numirea, durata funcției, precum și cauzele de abținere, de recuzare și de revocare a membrilor săi, care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime, în percepția justițiabililor, referitoare la impenetrabilitatea instanței respective în privința unor elemente exterioare și la imparțialitatea sa în raport cu interesele care se înfruntă.

(a se vedea punctele 15, 16 și 23)