Cauza C‑491/13

Mohamed Ali Ben Alaya

împotriva

Bundesrepublik Deutschland

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin)

„Trimitere preliminară — Spațiul de libertate, securitate și justiție — Directiva 2004/114/CE — Articolele 6, 7 și 12 — Condiții de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii — Refuzul admisiei unei persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de directiva menționată — Marja de apreciere a autorităților competente”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 septembrie 2014

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Admisia resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat – Directiva 2004/114 – Condiții – Refuzul admisiei unei persoane care îndeplinește condițiile prevăzute de directivă – Inadmisibilitate – Marja de apreciere a autorităților competente

(Directiva 2004/114 a Consiliului, art. 6, 7 și 12)

Articolul 12 din Directiva 2004/114 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat trebuie interpretat în sensul că statul membru în cauză este obligat să admită pe teritoriul său un resortisant al unei țări terțe care dorește să aibă reședința pe o durată mai lungă de trei luni pe acest teritoriu pentru studii, în cazul în care acel resortisant îndeplinește condițiile de admisie prevăzute în mod exhaustiv la articolele 6 și 7 din această directivă, iar acest stat membru nu invocă în privința sa unul dintre motivele enumerate explicit de directiva menționată care să justifice refuzul eliberării unui permis de ședere.

Astfel, marja de apreciere pe care directiva o recunoaște statelor membre la examinarea cererilor de admisie privește numai condițiile prevăzute la articolele 6 și 7 din directivă, precum și, în acest cadru, evaluarea faptelor pertinente pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele respective și în special dacă motive privind existența unei amenințări la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice se opun admisiei resortisantului țării terțe.

(a se vedea punctele 33 și 36 și dispozitivul)