Cauza C‑315/13

Edgard Jan De Clercq și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Mechelen)

„Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor — Articolele 56 TFUE și 57 TFUE — Directiva 96/71/CE — Articolul 3 alineatele (1) și (10) — Directiva 2006/123/CE — Articolul 19 — Reglementare națională care impune persoanei la care sunt încadrați în muncă lucrători salariați detașați sau stagiari detașați să îi declare pe cei care nu pot prezenta confirmarea de primire a declarației care ar fi trebuit să fie efectuată în statul membru gazdă de angajatorul lor stabilit în alt stat membru — Sancțiune penală”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 decembrie 2014

1. Libera prestare a serviciilor – Detașare de lucrători efectuată în cadrul unei prestări de servicii – Directiva 96/71 – Domeniu de aplicare – Măsuri de control prin care se urmărește asigurarea aplicării în privința lucrătorilor detașați a normelor de protecție minimă referitoare la condițiile de muncă – Excludere

   [Directiva 96/71 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1) și (10)]

2. Libera prestare a serviciilor – Restricții – Detașare de lucrători efectuată în cadrul unei prestări de servicii – Obligația angajatorilor care doresc să detașeze lucrători într‑un alt stat membru de a efectua o declarație prealabilă de detașare – Nerespectarea acestei obligații – Legislație națională care îl obligă pe destinatarul serviciilor realizate de lucrătorii salariați detașați ai unui prestator stabilit într‑un alt stat membru să declare datele de identificare a acestora – Restricție – Justificare – Protecția lucrătorilor – Combaterea fraudei sociale – Proporționalitate – Apreciere de către instanța națională

   (art. 56 TFUE și 57 TFUE)

1.  Alineatele (1) și (10) ale articolului 3 din Directiva 96/71 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii urmăresc să asigure lucrătorilor detașați aplicarea normelor de protecție minimă din statul membru gazdă în ceea ce privește condițiile de muncă și de încadrare în muncă referitoare la materiile menționate la respectivul alineat (1), precum și, dacă este cazul, pe cele precizate de statele membre în temeiul alineatului (10) menționat, pe perioada în care efectuează o muncă temporară pe teritoriul statului membru respectiv. Măsurile de control al respectării acestor norme de protecție minimă nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 96/71 și nu sunt armonizate la nivelul Uniunii Europene și, prin urmare, pot fi definite în mod liber de statele membre cu respectarea tratatului și a principiilor generale ale dreptului Uniunii.

   (a se vedea punctele 45 și 47)

2.  Articolele 56 TFUE și 57 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia destinatarul unor servicii realizate de lucrătorii salariați detașați de un prestator de servicii stabilit în alt stat membru are obligația de a declara la autoritățile competente, înainte de încadrarea în muncă a lucrătorilor menționați, datele de identificare a acestora din urmă, în cazul în care nu pot să prezinte proba declarației pe care angajatorul lor ar fi trebuit să o facă la autoritățile competente din acest stat membru înainte de începerea respectivei prestări, din moment ce o astfel de reglementare poate fi justificată prin protecția unui motiv imperativ de interes general cum este protecția lucrătorilor sau combaterea fraudei sociale, cu condiția să se dovedească faptul că este adecvată pentru a garanta realizarea obiectivului sau a obiectivelor legitime pe care le urmărește și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

   O astfel de reglementare națională, prin aceea că implică un control al obligației de declarare prevăzute în sarcina angajatorului unor lucrători detașați cu titlu temporar, poate fi considerată corolarul unei astfel de obligații, necesară pentru realizarea obiectivelor urmărite de sistemul de informații transfrontalier pentru cercetare în materie de migrație de pe lângă administrația socială („sistemul Limosa”).

   (a se vedea punctele 72 și 75 și dispozitivul)

Cauza C‑315/13

Edgard Jan De Clercq și alții

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank van eerste aanleg te Mechelen)

„Trimitere preliminară — Libera prestare a serviciilor — Articolele 56 TFUE și 57 TFUE — Directiva 96/71/CE — Articolul 3 alineatele (1) și (10) — Directiva 2006/123/CE — Articolul 19 — Reglementare națională care impune persoanei la care sunt încadrați în muncă lucrători salariați detașați sau stagiari detașați să îi declare pe cei care nu pot prezenta confirmarea de primire a declarației care ar fi trebuit să fie efectuată în statul membru gazdă de angajatorul lor stabilit în alt stat membru — Sancțiune penală”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 3 decembrie 2014

1. Libera prestare a serviciilor — Detașare de lucrători efectuată în cadrul unei prestări de servicii — Directiva 96/71 — Domeniu de aplicare — Măsuri de control prin care se urmărește asigurarea aplicării în privința lucrătorilor detașați a normelor de protecție minimă referitoare la condițiile de muncă — Excludere

   [Directiva 96/71 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1) și (10)]

2. Libera prestare a serviciilor — Restricții — Detașare de lucrători efectuată în cadrul unei prestări de servicii — Obligația angajatorilor care doresc să detașeze lucrători într‑un alt stat membru de a efectua o declarație prealabilă de detașare — Nerespectarea acestei obligații — Legislație națională care îl obligă pe destinatarul serviciilor realizate de lucrătorii salariați detașați ai unui prestator stabilit într‑un alt stat membru să declare datele de identificare a acestora — Restricție — Justificare — Protecția lucrătorilor — Combaterea fraudei sociale — Proporționalitate — Apreciere de către instanța națională

   (art. 56 TFUE și 57 TFUE)

1.  Alineatele (1) și (10) ale articolului 3 din Directiva 96/71 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii urmăresc să asigure lucrătorilor detașați aplicarea normelor de protecție minimă din statul membru gazdă în ceea ce privește condițiile de muncă și de încadrare în muncă referitoare la materiile menționate la respectivul alineat (1), precum și, dacă este cazul, pe cele precizate de statele membre în temeiul alineatului (10) menționat, pe perioada în care efectuează o muncă temporară pe teritoriul statului membru respectiv. Măsurile de control al respectării acestor norme de protecție minimă nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 96/71 și nu sunt armonizate la nivelul Uniunii Europene și, prin urmare, pot fi definite în mod liber de statele membre cu respectarea tratatului și a principiilor generale ale dreptului Uniunii.

   (a se vedea punctele 45 și 47)

2.  Articolele 56 TFUE și 57 TFUE trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia destinatarul unor servicii realizate de lucrătorii salariați detașați de un prestator de servicii stabilit în alt stat membru are obligația de a declara la autoritățile competente, înainte de încadrarea în muncă a lucrătorilor menționați, datele de identificare a acestora din urmă, în cazul în care nu pot să prezinte proba declarației pe care angajatorul lor ar fi trebuit să o facă la autoritățile competente din acest stat membru înainte de începerea respectivei prestări, din moment ce o astfel de reglementare poate fi justificată prin protecția unui motiv imperativ de interes general cum este protecția lucrătorilor sau combaterea fraudei sociale, cu condiția să se dovedească faptul că este adecvată pentru a garanta realizarea obiectivului sau a obiectivelor legitime pe care le urmărește și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

   O astfel de reglementare națională, prin aceea că implică un control al obligației de declarare prevăzute în sarcina angajatorului unor lucrători detașați cu titlu temporar, poate fi considerată corolarul unei astfel de obligații, necesară pentru realizarea obiectivelor urmărite de sistemul de informații transfrontalier pentru cercetare în materie de migrație de pe lângă administrația socială („sistemul Limosa”).

   (a se vedea punctele 72 și 75 și dispozitivul)