Cauzele conexate C‑293/13 P și C‑294/13 P

Fresh Del Monte Produce Inc.

împotriva

Comisiei Europene

și

Comisia Europeană

împotriva

Fresh Del Monte Produce Inc.

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a bananelor — Coordonare în stabilirea prețurilor de referință — Noțiunea «unitate economică» între două societăți — Noțiunea «influență decisivă» — Imputabilitatea comportamentului unei întreprinderi altei întreprinderi — Denaturarea elementelor de probă — Sarcina probei — Principiul in dubio pro reo — Noțiunea «încălcare unică și continuă» — Noțiunea «practică concertată» — Noțiunea «încălcare prin obiect» — Întreprinderi membre ale unei înțelegeri — Comunicare de informații Comisiei — Obligație legală — Domeniu de aplicare — Dreptul de a nu contribui la propria incriminare — Intervenientă în primă instanță — Recurs incident — Admisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 iunie 2015

1. Recurs — Interesul de a exercita acţiunea — Condiție — Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus — Lipsă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)

2. Recurs — Memoriu în răspuns al intervenientului — Interesul de a exercita acţiunea — Riscul unei părți de a suporta singură consecințele unei decizii prin care a fost obligată în solidar la plata unei amenzi

   (Regulamentul de procedură al Curții, art. 172)

3. Concurență — Normele Uniunii — Încălcări — Imputare — Societate‑mamă și filiale — Unitate economică — Criterii de apreciere — Exercitare a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

4. Concurență — Normele Uniunii — Încălcări — Imputare — Societate‑mamă și filiale — Unitate economică — Filială deținută împreună de două societăți, una fiind de asemenea societatea‑mamă a celeilalte — Irelevanță

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

5. Înțelegeri — Interzicere — Încălcări — Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică — Imputarea unei răspunderi unei întreprinderi pentru ansamblul încălcării — Condiții

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

6. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Criterii — Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate — Condiții

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (2) și art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]

7. Concurență — Procedură administrativă — Respectarea dreptului la apărare — Solicitare de informații adresată unei întreprinderi — Dreptul de a refuza furnizarea unui răspuns care implică recunoașterea unei încălcări

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 46 și 47)

2.  În cadrul unui recurs, o parte are interes să prezinte un memoriu în răspuns din moment ce, întrucât nu a atacat în timp util o decizie a Comisiei prin care este obligată, împreună și solidar cu o altă întreprindere, pentru o încălcare a normelor de concurență, astfel încât această decizie a devenit definitivă în ceea ce o privește, ea va trebui, în ipoteza în care Curtea ar admite recursul formulat de întreprinderea responsabilă în solidar și ar anula decizia în privința acesteia, să achite singură amenda stabilită, iar nu în solidar cealaltă întreprindere.

   (a se vedea punctele 52, 53 și 164-166)

3.  Pentru a verifica dacă societatea‑mamă poate să exercite o influență decisivă asupra comportamentului pe piață al filialei sale, trebuie să se ia în considerare ansamblul elementelor relevante referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc filiala cu societatea sa mamă și, astfel, să se țină seama de realitatea economică. Exercitarea efectivă a unei influențe decisive poate fi dedusă, astfel, dintr‑o serie de elemente care concordă, chiar dacă niciunul dintre aceste elemente, luat în considerare în mod izolat, nu poate stabili existența unei asemenea influențe.

   Aceasta este situația atunci când societatea‑mamă obține, la cererea sa și cu depășirea drepturilor sale, informații curente cu privire la starea pieței produsului în cauză, dă instrucțiuni precise filialei sale cu privire la comportamentul pe care aceasta trebuie să îl adopte pe piața menționată, instrucțiunile respective sunt însoțite de amenințări bazate pe un mijloc de presiune important de care dispune asupra acestei filiale și aceasta din urmă, temându‑se de intrarea în faliment, se străduiește să răspundă așteptărilor societății sale mamă.

   (a se vedea punctele 75-77, 98 și 99)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 78)

5.  O întreprindere poate să fi participat în mod direct la toate comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă a normelor de concurență ale Uniunii, caz în care Comisia are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea pentru toate aceste comportamente și, prin urmare, pentru încălcarea menționată în totalitate. O întreprindere poate deopotrivă să nu fi participat în mod direct decât la o parte dintre comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă, dar să fi cunoscut toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere pentru atingerea acelorași obiective sau să fi putut să le prevadă în mod rezonabil și să fi fost pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea. Într‑un asemenea caz, Comisia are deopotrivă dreptul să stabilească în sarcina acestei întreprinderi răspunderea pentru toate comportamentele anticoncurențiale care compun o asemenea încălcare și, prin urmare, pentru aceasta în totalitate.

   În schimb, dacă o întreprindere a participat în mod direct la una sau la mai multe dintre comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și continuă, dar nu s-a stabilit că, prin propriul comportament, aceasta intenționa să contribuie la ansamblul obiectivelor comune urmărite de ceilalți participanți la înțelegere și că aceasta cunoștea toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de acești participanți pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, Comisia nu are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea decât pentru comportamentele la care a participat în mod direct și pentru comportamentele urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți pentru atingerea acelorași obiective cu cele pe care ea le urmărea și cu privire la care s-a dovedit că aceasta le cunoștea sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea.

   (a se vedea punctele 156-160)

6.  O reducere a amenzii ca cea prevăzută de Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri poate fi justificată numai atunci când o întreprindere furnizează informații Comisiei fără să fi fost solicitată. Astfel, comportamentul întreprinderii vizate trebuie nu numai să faciliteze sarcina Comisiei de a constata existența unei încălcări, ci să dea de asemenea dovadă de un veritabil spirit de cooperare.

   (a se vedea punctul 184)

7.  Dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu este afectat de solicitările de informații făcute în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, netransmiterea în termenul prevăzut a unei informații solicitate într‑un astfel de temei nu poate să conducă la aplicarea unei amenzi sau a unei penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 23 și, respectiv, al articolului 24 din Regulamentul nr. 1/2003. Simpla solicitare de informații se distinge astfel de decizia oficială adoptată în temeiul articolului 18 alineatul (3) din acest regulament, pentru care regulamentul menționat prevede impunerea unor sancțiuni pecuniare în lipsa unui răspuns.

   (a se vedea punctele 195 și 196)

Cauzele conexate C‑293/13 P și C‑294/13 P

Fresh Del Monte Produce Inc.

împotriva

Comisiei Europene

și

Comisia Europeană

împotriva

Fresh Del Monte Produce Inc.

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Piața europeană a bananelor — Coordonare în stabilirea prețurilor de referință — Noțiunea «unitate economică» între două societăți — Noțiunea «influență decisivă» — Imputabilitatea comportamentului unei întreprinderi altei întreprinderi — Denaturarea elementelor de probă — Sarcina probei — Principiul in dubio pro reo — Noțiunea «încălcare unică și continuă» — Noțiunea «practică concertată» — Noțiunea «încălcare prin obiect» — Întreprinderi membre ale unei înțelegeri — Comunicare de informații Comisiei — Obligație legală — Domeniu de aplicare — Dreptul de a nu contribui la propria incriminare — Intervenientă în primă instanță — Recurs incident — Admisibilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 24 iunie 2015

1. Recurs – Interesul de a exercita acţiunea – Condiție – Recurs care poate aduce un beneficiu părții care l‑a introdus – Lipsă

   (art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 56 al doilea paragraf)

2. Recurs – Memoriu în răspuns al intervenientului – Interesul de a exercita acţiunea – Riscul unei părți de a suporta singură consecințele unei decizii prin care a fost obligată în solidar la plata unei amenzi

   (Regulamentul de procedură al Curții, art. 172)

3. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Exercitare a unei influențe decisive asupra comportamentului filialei care poate fi dedusă dintr‑o serie de indicii referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice cu societatea sa mamă

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

4. Concurență – Normele Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Filială deținută împreună de două societăți, una fiind de asemenea societatea‑mamă a celeilalte – Irelevanță

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

5. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Imputarea unei răspunderi unei întreprinderi pentru ansamblul încălcării – Condiții

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (2) și art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei]

7. Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Solicitare de informații adresată unei întreprinderi – Dreptul de a refuza furnizarea unui răspuns care implică recunoașterea unei încălcări

   [Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 18 alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 46 și 47)

2.  În cadrul unui recurs, o parte are interes să prezinte un memoriu în răspuns din moment ce, întrucât nu a atacat în timp util o decizie a Comisiei prin care este obligată, împreună și solidar cu o altă întreprindere, pentru o încălcare a normelor de concurență, astfel încât această decizie a devenit definitivă în ceea ce o privește, ea va trebui, în ipoteza în care Curtea ar admite recursul formulat de întreprinderea responsabilă în solidar și ar anula decizia în privința acesteia, să achite singură amenda stabilită, iar nu în solidar cealaltă întreprindere.

   (a se vedea punctele 52, 53 și 164-166)

3.  Pentru a verifica dacă societatea‑mamă poate să exercite o influență decisivă asupra comportamentului pe piață al filialei sale, trebuie să se ia în considerare ansamblul elementelor relevante referitoare la legăturile economice, organizatorice și juridice care unesc filiala cu societatea sa mamă și, astfel, să se țină seama de realitatea economică. Exercitarea efectivă a unei influențe decisive poate fi dedusă, astfel, dintr‑o serie de elemente care concordă, chiar dacă niciunul dintre aceste elemente, luat în considerare în mod izolat, nu poate stabili existența unei asemenea influențe.

   Aceasta este situația atunci când societatea‑mamă obține, la cererea sa și cu depășirea drepturilor sale, informații curente cu privire la starea pieței produsului în cauză, dă instrucțiuni precise filialei sale cu privire la comportamentul pe care aceasta trebuie să îl adopte pe piața menționată, instrucțiunile respective sunt însoțite de amenințări bazate pe un mijloc de presiune important de care dispune asupra acestei filiale și aceasta din urmă, temându‑se de intrarea în faliment, se străduiește să răspundă așteptărilor societății sale mamă.

   (a se vedea punctele 75-77, 98 și 99)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 78)

5.  O întreprindere poate să fi participat în mod direct la toate comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă a normelor de concurență ale Uniunii, caz în care Comisia are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea pentru toate aceste comportamente și, prin urmare, pentru încălcarea menționată în totalitate. O întreprindere poate deopotrivă să nu fi participat în mod direct decât la o parte dintre comportamentele anticoncurențiale care compun încălcarea unică și continuă, dar să fi cunoscut toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți la înțelegere pentru atingerea acelorași obiective sau să fi putut să le prevadă în mod rezonabil și să fi fost pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea. Într‑un asemenea caz, Comisia are deopotrivă dreptul să stabilească în sarcina acestei întreprinderi răspunderea pentru toate comportamentele anticoncurențiale care compun o asemenea încălcare și, prin urmare, pentru aceasta în totalitate.

   În schimb, dacă o întreprindere a participat în mod direct la una sau la mai multe dintre comportamentele anticoncurențiale care compun o încălcare unică și continuă, dar nu s-a stabilit că, prin propriul comportament, aceasta intenționa să contribuie la ansamblul obiectivelor comune urmărite de ceilalți participanți la înțelegere și că aceasta cunoștea toate celelalte comportamente ilicite urmărite sau puse în aplicare de acești participanți pentru atingerea acelorași obiective sau că putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea, Comisia nu are dreptul să stabilească în sarcina sa răspunderea decât pentru comportamentele la care a participat în mod direct și pentru comportamentele urmărite sau puse în aplicare de ceilalți participanți pentru atingerea acelorași obiective cu cele pe care ea le urmărea și cu privire la care s-a dovedit că aceasta le cunoștea sau putea să le prevadă în mod rezonabil și era pregătită să accepte riscul ce decurge din acestea.

   (a se vedea punctele 156-160)

6.  O reducere a amenzii ca cea prevăzută de Comunicarea privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului acestora în cauzele referitoare la înțelegeri poate fi justificată numai atunci când o întreprindere furnizează informații Comisiei fără să fi fost solicitată. Astfel, comportamentul întreprinderii vizate trebuie nu numai să faciliteze sarcina Comisiei de a constata existența unei încălcări, ci să dea de asemenea dovadă de un veritabil spirit de cooperare.

   (a se vedea punctul 184)

7.  Dreptul de a nu contribui la propria incriminare nu este afectat de solicitările de informații făcute în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, netransmiterea în termenul prevăzut a unei informații solicitate într‑un astfel de temei nu poate să conducă la aplicarea unei amenzi sau a unei penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 23 și, respectiv, al articolului 24 din Regulamentul nr. 1/2003. Simpla solicitare de informații se distinge astfel de decizia oficială adoptată în temeiul articolului 18 alineatul (3) din acest regulament, pentru care regulamentul menționat prevede impunerea unor sancțiuni pecuniare în lipsa unui răspuns.

   (a se vedea punctele 195 și 196)