Cauza C‑261/13 P

Peter Schönberger

împotriva

Parlamentului European

„Recurs — Petiție adresată Parlamentului European — Decizie de clasare a petiției — Acțiune în anulare — Noțiunea «act atacabil»”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 decembrie 2014

Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei pentru petiții a Parlamentului cu privire la soluțiile care trebuie date unei petiții declarate admisibile – Putere de apreciere de natură politică a Parlamentului – Excluderea noțiunii

[art. 20 alin. (2) lit. (d) TFUE și art. 24 TFUE, 227 TFUE și 263 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene, art. 44; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 215-217]

Din cuprinsul articolului 263 primul paragraf TFUE rezultă că Curtea controlează legalitatea actelor Parlamentului menite să producă efecte juridice față de terți. Reprezintă acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

O decizie prin care Parlamentul, sesizat cu o petiție, consideră că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional, întrucât este de natură să afecteze dreptul de petiționare al persoanei interesate. Aceeași este situația în cazul unei decizii prin care, încălcând însăși esența dreptului de petiționare, Parlamentul ar refuza sau s‑ar abține să examineze o petiție care îi este adresată și, în consecință, să verifice dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE.

O decizie negativă a Parlamentului, în ceea ce privește aspectul dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE, trebuie să fie motivată astfel încât să permită petiționarului să cunoască condiția, dintre cele menționate, care nu este îndeplinită în cazul său. În această privință, o motivare sumară îndeplinește cerința amintită.

În schimb, din dispozițiile Tratatului FUE, precum și din normele adoptate de Parlament pentru organizarea dreptului de petiționare consacrate la articolele 215-217 din Regulamentul de procedură al Parlamentului rezultă că, în ceea ce privește o petiție cu privire la care acesta a considerat că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE, Parlamentul dispune de o largă putere de apreciere, de natură politică, în ceea ce privește soluțiile care trebuie date petiției respective. Rezultă că o decizie adoptată în această privință nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, indiferent dacă, printr‑o asemenea decizie, Parlamentul ia el însuși măsurile indicate sau consideră că nu este în măsură să o facă și transmite petiția instituției sau serviciului competent pentru ca aceasta sau acesta să ia măsurile respective.

(a se vedea punctele 13 și 22-24)

Cauza C‑261/13 P

Peter Schönberger

împotriva

Parlamentului European

„Recurs — Petiție adresată Parlamentului European — Decizie de clasare a petiției — Acțiune în anulare — Noțiunea «act atacabil»”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 9 decembrie 2014

Acțiune în anulare — Acte supuse căilor de atac — Noțiune — Acte care produc efecte juridice obligatorii — Decizie a Comisiei pentru petiții a Parlamentului cu privire la soluțiile care trebuie date unei petiții declarate admisibile — Putere de apreciere de natură politică a Parlamentului — Excluderea noțiunii

[art. 20 alin. (2) lit. (d) TFUE și art. 24 TFUE, 227 TFUE și 263 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniuni Europene, art. 44; Regulamentul de procedură al Parlamentului European, art. 215-217]

Din cuprinsul articolului 263 primul paragraf TFUE rezultă că Curtea controlează legalitatea actelor Parlamentului menite să producă efecte juridice față de terți. Reprezintă acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

O decizie prin care Parlamentul, sesizat cu o petiție, consideră că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional, întrucât este de natură să afecteze dreptul de petiționare al persoanei interesate. Aceeași este situația în cazul unei decizii prin care, încălcând însăși esența dreptului de petiționare, Parlamentul ar refuza sau s‑ar abține să examineze o petiție care îi este adresată și, în consecință, să verifice dacă aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE.

O decizie negativă a Parlamentului, în ceea ce privește aspectul dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE, trebuie să fie motivată astfel încât să permită petiționarului să cunoască condiția, dintre cele menționate, care nu este îndeplinită în cazul său. În această privință, o motivare sumară îndeplinește cerința amintită.

În schimb, din dispozițiile Tratatului FUE, precum și din normele adoptate de Parlament pentru organizarea dreptului de petiționare consacrate la articolele 215-217 din Regulamentul de procedură al Parlamentului rezultă că, în ceea ce privește o petiție cu privire la care acesta a considerat că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 227 TFUE, Parlamentul dispune de o largă putere de apreciere, de natură politică, în ceea ce privește soluțiile care trebuie date petiției respective. Rezultă că o decizie adoptată în această privință nu poate face obiectul controlului jurisdicțional, indiferent dacă, printr‑o asemenea decizie, Parlamentul ia el însuși măsurile indicate sau consideră că nu este în măsură să o facă și transmite petiția instituției sau serviciului competent pentru ca aceasta sau acesta să ia măsurile respective.

(a se vedea punctele 13 și 22-24)