Cauza C‑222/13

TDC A/S

împotriva

Erhvervsstyrelsen

(cerere de decizie preliminară formulată de Teleklagenævnet)

„Trimitere preliminară — Rețele și servicii de comunicații electronice — Directiva 2002/22/CE — Articolul 32 — Servicii suplimentare obligatorii — Mecanism de compensare a costurilor legate de furnizarea acestor servicii — Noțiunea «instanță» în sensul articolului 267 TFUE — Necompetența Curții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 octombrie 2014

Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE – Noțiune – Teleklagenævnet (comisia daneză pentru soluționarea plângerilor din domeniul telecomunicațiilor) – Excludere

(art. 267 TFUE)

Curtea de Justiție nu este competentă să răspundă la o cerere de decizie preliminară formulată de Teleklagenævnet.

Pentru a aprecia dacă organul de trimitere are caracterul unei instanțe în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.

În ceea ce privește, mai exact, independența organului de trimitere, această noțiune cuprinde două aspecte. Primul aspect, extern, presupune ca instanța să fie protejată de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să pună în pericol independența membrilor săi în ceea ce privește judecarea litigiilor cu care sunt sesizați. Al doilea aspect, intern, este legat de noțiunea de imparțialitate și vizează echidistanța în raport cu părțile în litigiu și cu interesele lor din perspectiva obiectului acestuia.

Acest criteriu al independenței nu este îndeplinit de Teleklagenævnet, comisia daneză pentru soluționarea plângerilor din domeniul telecomunicațiilor, și, prin urmare, aceasta nu constituie o instanță în sensul articolului 267 TFUE. Astfel, nu rezultă că revocarea membrilor săi este supusă unor garanții speciale care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime referitoare la independența acestui organism. Astfel, membrii, supuși normelor generale de drept administrativ și de drept al muncii, pot fi înlăturați din funcție de ministrul întreprinderii și dezvoltării, care dispune și de competența de numire. Pe de altă parte, împotriva deciziilor Teleklagenævnet se poate formula acțiune la instanțele judecătorești. În cazul introducerii unei astfel de acțiuni, Teleklagenævnet are calitatea de pârât. Această participare a Teleklagenævnet la o procedură de contestare a propriei decizii implică faptul că, atunci când adoptă decizia respectivă, Teleklagenævnet nu are calitatea de terț în raport cu interesele prezente în cauză și nu deține imparțialitatea necesară. Această organizare a sistemului căilor de atac împotriva unei decizii a Teleklagenævnet evidențiază caracterul nejurisdicțional al deciziilor adoptate de acest organism.

(a se vedea punctele 27, 30, 31 și 34-38 și dispozitivul)

Cauza C‑222/13

TDC A/S

împotriva

Erhvervsstyrelsen

(cerere de decizie preliminară formulată de Teleklagenævnet)

„Trimitere preliminară — Rețele și servicii de comunicații electronice — Directiva 2002/22/CE — Articolul 32 — Servicii suplimentare obligatorii — Mecanism de compensare a costurilor legate de furnizarea acestor servicii — Noțiunea «instanță» în sensul articolului 267 TFUE — Necompetența Curții”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 octombrie 2014

Întrebări preliminare — Sesizarea Curții — Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE — Noțiune — Teleklagenævnet (comisia daneză pentru soluționarea plângerilor din domeniul telecomunicațiilor) — Excludere

(art. 267 TFUE)

Curtea de Justiție nu este competentă să răspundă la o cerere de decizie preliminară formulată de Teleklagenævnet.

Pentru a aprecia dacă organul de trimitere are caracterul unei instanțe în sensul articolului 267 TFUE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organ a normelor de drept, precum și independența acestuia.

În ceea ce privește, mai exact, independența organului de trimitere, această noțiune cuprinde două aspecte. Primul aspect, extern, presupune ca instanța să fie protejată de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să pună în pericol independența membrilor săi în ceea ce privește judecarea litigiilor cu care sunt sesizați. Al doilea aspect, intern, este legat de noțiunea de imparțialitate și vizează echidistanța în raport cu părțile în litigiu și cu interesele lor din perspectiva obiectului acestuia.

Acest criteriu al independenței nu este îndeplinit de Teleklagenævnet, comisia daneză pentru soluționarea plângerilor din domeniul telecomunicațiilor, și, prin urmare, aceasta nu constituie o instanță în sensul articolului 267 TFUE. Astfel, nu rezultă că revocarea membrilor săi este supusă unor garanții speciale care să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime referitoare la independența acestui organism. Astfel, membrii, supuși normelor generale de drept administrativ și de drept al muncii, pot fi înlăturați din funcție de ministrul întreprinderii și dezvoltării, care dispune și de competența de numire. Pe de altă parte, împotriva deciziilor Teleklagenævnet se poate formula acțiune la instanțele judecătorești. În cazul introducerii unei astfel de acțiuni, Teleklagenævnet are calitatea de pârât. Această participare a Teleklagenævnet la o procedură de contestare a propriei decizii implică faptul că, atunci când adoptă decizia respectivă, Teleklagenævnet nu are calitatea de terț în raport cu interesele prezente în cauză și nu deține imparțialitatea necesară. Această organizare a sistemului căilor de atac împotriva unei decizii a Teleklagenævnet evidențiază caracterul nejurisdicțional al deciziilor adoptate de acest organism.

(a se vedea punctele 27, 30, 31 și 34-38 și dispozitivul)