Cauza C‑98/13

Martin Blomqvist

împotriva

Rolex SA șiManufacture des Montres Rolex SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret)

„Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 — Măsuri care vizează împiedicarea introducerii pe piață a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate — Articolul 2 — Domeniul de aplicare al regulamentului — Vânzare în scop privat dintr‑un stat terț, pe internet, a unui ceas de mână contrafăcut către un particular care are reședința într‑un stat membru — Confiscarea ceasului de către autoritățile vamale la intrarea pe teritoriul statului membru — Legalitatea confiscării — Condiții — Condiții care privesc atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală — Directiva 2001/29/CE — Articolul 4 — Distribuire către public — Directiva 2008/95/CE — Articolul 5 — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 9 — Utilizare în comerț”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 februarie 2014

1. Apropierea legislațiilor – Mărci – Interpretarea Regulamentului nr. 207/2009 și a Directivei 2008/95 – Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice – Utilizare a mărcii în sensul articolului 9 din regulament și al articolului 5 din directivă – Noţiune

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (1); Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5]

2. Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Distribuire către public – Noţiune

   [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1)]

3. Politica comercială comună – Măsuri care vizează împiedicarea introducerii pe piață a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate – Regulamentul nr. 1383/2003 – Mărfuri contrafăcute sau mărfuri piratate – Noţiune – Mărfuri introduse pe teritoriul vamal al Uniunii Europene și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune – Includere – Condiții – Mărfuri destinate să fie puse în vânzare în Uniune – Elemente de probă care pot fi reținute

   (Regulamentul nr. 1383/2003 al Consiliului)

1.  În temeiul Directivei 2008/95 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și al Regulamentului 207/2009 privind marca comunitară, titularul unei mărci are dreptul să interzică utilizarea de către un terț, fără consimțământul său, a unui semn identic cu marca respectivă, atunci când această utilizare are loc în cadrul comerțului, privește produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca și aduce atingere sau poate aduce atingere funcțiilor mărcii.

   (a se vedea punctul 27)

2.  În conformitate cu Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, autorul are dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia. Distribuirea către public se caracterizează printr‑o serie de operațiuni care se întind, cel puțin, de la încheierea unui contract de vânzare până la executarea acestuia prin livrarea către un membru al publicului. Un comerciant răspunde pentru orice operațiune, realizată de el însuși sau în numele său, care dă naștere unei distribuiri către public într‑un stat membru în care bunurile distribuite sunt protejate prin dreptul de autor. Trebuie să se considere că o astfel de distribuire către public există în cazul încheierii unui contract de vânzare și de expediere.

   (a se vedea punctele 28 și 29)

3.  Regulamentul nr. 1383/2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că titularul unui drept de proprietate intelectuală asupra mărfii vândute unei persoane care are reședința pe teritoriul unui stat membru prin intermediul unui site internet de vânzări online dintr‑o țară terță beneficiază, la momentul la care această marfă intră pe teritoriul statului membru amintit, de protecția garantată acestui titular de regulamentul menționat în considerarea simplei achiziționări a mărfii respective. Nu este necesar în acest sens ca, în plus, înainte de vânzare, mărfurile în discuție să fi făcut obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicități adresate consumatorilor din același stat.

   Astfel, mărfurile provenite din state terțe și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniunea Europeană printr‑un drept asupra mărcii sau copii ale unui produs protejat în Uniune printr‑un drept de autor, un drept conex sau chiar un model ori un desen industrial pot aduce atingere acestor drepturi și, prin urmare, pot fi calificate drept mărfuri contrafăcute sau mărfuri piratate atunci când se dovedește că sunt destinate punerii în vânzare în Uniune, o astfel de dovadă fiind furnizată în special atunci când se demonstrează că mărfurile menționate au făcut obiectul unei vânzări către un client din Uniune, al unei oferte de vânzare sau al unei publicități adresate consumatorilor din Uniune.

   (a se vedea punctele 33 și 35 și dispozitivul)

Cauza C‑98/13

Martin Blomqvist

împotriva

Rolex SA șiManufacture des Montres Rolex SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Højesteret)

„Trimitere preliminară — Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 — Măsuri care vizează împiedicarea introducerii pe piață a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate — Articolul 2 — Domeniul de aplicare al regulamentului — Vânzare în scop privat dintr‑un stat terț, pe internet, a unui ceas de mână contrafăcut către un particular care are reședința într‑un stat membru — Confiscarea ceasului de către autoritățile vamale la intrarea pe teritoriul statului membru — Legalitatea confiscării — Condiții — Condiții care privesc atingerea adusă drepturilor de proprietate intelectuală — Directiva 2001/29/CE — Articolul 4 — Distribuire către public — Directiva 2008/95/CE — Articolul 5 — Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Articolul 9 — Utilizare în comerț”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 6 februarie 2014

1. Apropierea legislațiilor — Mărci — Interpretarea Regulamentului nr. 207/2009 și a Directivei 2008/95 — Dreptul titularului unei mărci de a se opune utilizării de către un terț a unui semn identic pentru produse identice — Utilizare a mărcii în sensul articolului 9 din regulament și al articolului 5 din directivă — Noţiune

   [Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 9 alin. (1); Directiva 2008/95 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 5]

2. Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29 — Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională — Distribuire către public — Noţiune

   [Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1)]

3. Politica comercială comună — Măsuri care vizează împiedicarea introducerii pe piață a mărfurilor contrafăcute și a mărfurilor piratate — Regulamentul nr. 1383/2003 — Mărfuri contrafăcute sau mărfuri piratate — Noţiune — Mărfuri introduse pe teritoriul vamal al Uniunii Europene și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniune — Includere — Condiții — Mărfuri destinate să fie puse în vânzare în Uniune — Elemente de probă care pot fi reținute

   (Regulamentul nr. 1383/2003 al Consiliului)

1.  În temeiul Directivei 2008/95 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și al Regulamentului 207/2009 privind marca comunitară, titularul unei mărci are dreptul să interzică utilizarea de către un terț, fără consimțământul său, a unui semn identic cu marca respectivă, atunci când această utilizare are loc în cadrul comerțului, privește produse sau servicii identice cu cele pentru care este înregistrată marca și aduce atingere sau poate aduce atingere funcțiilor mărcii.

   (a se vedea punctul 27)

2.  În conformitate cu Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, autorul are dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia. Distribuirea către public se caracterizează printr‑o serie de operațiuni care se întind, cel puțin, de la încheierea unui contract de vânzare până la executarea acestuia prin livrarea către un membru al publicului. Un comerciant răspunde pentru orice operațiune, realizată de el însuși sau în numele său, care dă naștere unei distribuiri către public într‑un stat membru în care bunurile distribuite sunt protejate prin dreptul de autor. Trebuie să se considere că o astfel de distribuire către public există în cazul încheierii unui contract de vânzare și de expediere.

   (a se vedea punctele 28 și 29)

3.  Regulamentul nr. 1383/2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală trebuie interpretat în sensul că titularul unui drept de proprietate intelectuală asupra mărfii vândute unei persoane care are reședința pe teritoriul unui stat membru prin intermediul unui site internet de vânzări online dintr‑o țară terță beneficiază, la momentul la care această marfă intră pe teritoriul statului membru amintit, de protecția garantată acestui titular de regulamentul menționat în considerarea simplei achiziționări a mărfii respective. Nu este necesar în acest sens ca, în plus, înainte de vânzare, mărfurile în discuție să fi făcut obiectul unei oferte de vânzare sau al unei publicități adresate consumatorilor din același stat.

   Astfel, mărfurile provenite din state terțe și care constituie imitații ale unui produs protejat în Uniunea Europeană printr‑un drept asupra mărcii sau copii ale unui produs protejat în Uniune printr‑un drept de autor, un drept conex sau chiar un model ori un desen industrial pot aduce atingere acestor drepturi și, prin urmare, pot fi calificate drept mărfuri contrafăcute sau mărfuri piratate atunci când se dovedește că sunt destinate punerii în vânzare în Uniune, o astfel de dovadă fiind furnizată în special atunci când se demonstrează că mărfurile menționate au făcut obiectul unei vânzări către un client din Uniune, al unei oferte de vânzare sau al unei publicități adresate consumatorilor din Uniune.

   (a se vedea punctele 33 și 35 și dispozitivul)